Novicea

PATRUZECI ȘI ȘASE-ÎNTOARCEREA

Am simțit o mică foială lângă mine înainte să mă trezesc, dând cu ochii de Dimitri.Era ridicat pe un cot și cel mai probabil voia să se strecoare din pat fără să-l fi simțit eu.Am fost șocată când l-am văzut prima oară, dar apoi mi-am adus aminte cum se ajunsese la asta și doar înghit în sec.

,,Hey."zâmbește scurt, și îi imit în mod involuntar gestul.

,,Hey."și apoi se așterne liniștea, privindu-ne și nefiind în stare de a zice nimic.

El dă ușor din cap atunci și se ridică în capul oaselor, în timp ce eu rămân doar în șezut.

,,Mulțumesc pentru mai devreme."

Zâmbește, însă de data asta fără urmă de stânjeneală.

,,Sper că ai dormit bine."

,,Da, chiar foarte bine."apoi mă opresc puțin, pentru a mă gândi, și întind un zâmbet involuntar.,,Nici nu-mi mai amintesc când am dormit ultima oară atât de bine."

Era atât de cald și de bine, și apoi mirosul lui...

,,Sincer să fiu, și eu am dormit foarte bine."apoi mai mărește puțin zâmbetul.,,Ești o companie plăcută chiar și în somn."

Simt cum obrajii îmi ard, așa că-mi aplec ușor capul pentru a mi-i acoperi cu părul.Nu mai zice nimic și intră în baie, iar eu mă trântesc înapoi pe pernă.Era imposibil să nu-mi doresc să mai fi dormit astfel câteva ore....zile chiar.Dar m-am mulțumit doar cu acea stare exaltantă oferită de odihnă și am luat perna, strângând-o în brațe și adulmecându-i parfumul natural lăsat în urmă pe ea.Așa că am fost destul de tristă când am auzit clanța băii și am fost nevoită să arunc de-o parte perna, ca să nu arăt ca o dubioasă ce eram, luându-mi locul în baie.Când cobor la parter, toți se aflau acolo, făcându-mă să-i privesc curioasă în legătură cu fericirea lor bruscă.

,,Ce se petrece?"privesc de la unul la altul.

,,Ne întoarcem!"declară Dimitri mulțumit, iar eu ridic sprâncenele, surprinsă.

,,Vorbești serios?"

,,I-au prins pe cei care te căutau când au vrut să îți răpească prietenii ca să te șantajeze."îmi explică Flavia, împietrindu-mă.

,,Poftim?!"întreb ceva mai tare decât intenționam, dar pur și simplu am simțit cum mi s-a scufundat stomacul.

Mâna lui Dimitri mi se așează pe umăr atunci, cu scop liniștitor.

,,Prevăzusem mișcarea asta și n-au ajuns nici măcar la ieșirea din cămin.Sunt cu toții teferi și nevătămați, n-ai de ce să-ți faci griji."îmi zâmbește ușor, iar atunci simt că pot respira din nou.

Și nu ca până atunci, cu frică, ci pe bune.Chiar dacă pericolul nu fusese complet eliminat, eram mai în siguranță decât în ultimele două săptămâni, la fel și toți ceilalți.Am vrut să-i sar într-o îmbrățișare, aveam nevoie de asta, dar m-am mulțumit cu doar ai zâmbi scurt și a da din cap, înfiorându-mă sub privirea lui pătrunzătoare și protectoare.

Te iubește, Anna.Și tu îl iubești, la naiba!Ce te oprește să fii cu el?!

Asta mă întrebam și eu.Cred că mi-era teamă, dar nici nu eram sigură de ce.Oricum, m-am scuturat de stare și am încercat să nu bag în seamă întrebarea care m-a măcinat încă de la ziua lui Pockets.Am luat masa cu toții, iar eu am primit doză dublă de sânge, căci chiar nu mai voiam să beau din pungă pe drum, ca la venire.Îmi strângeam lucrurile când o altă prezență m-a făcut să tresar ușor, smulsă brusc din vârtejul propriei gândiri.