Novicea

ȘAPTESPREZECE-ÎNȚELEGEREA

Zoya apare imediat dintr-un ungher retras, palidă toată la față, ducându-se spre fratele ei mai mare.Începe să murmure ceva pe ruseşte, iar el i-o taie imediat cu un semn din mână.

,,În această academie nu va mai avea loc absolut nicio altă petrecere fără aprobare oficială.De asemenea, niciun elev nu va mai consuma alcool sau țigări atâta timp cât se află în custodia Juraților de la Sf.Gavriil.În exact cinci minute din momentul ăsta voi veni să verific că fiecare doarme în propriul dormitor.Veți avea nevoie de toată odihna necesară, pentru că mâine veți fi cu toții în custodia mea.Seara asta nu s-a întâmplat niciodată, la fel ca nicicare alta.Cine nu se supune va fi expediat în momentul imediat într-o şedință oficială şi încărcat cu toată vina."

Când termină de vorbit, niciunul nu se mişcă, doar îl privesc năuci, căci niciunul nu se aştepta absolut deloc la asta.Îl văd pe Dimitri de la spate cum îşi întoarce uşor privirea spre ceasul de pe perete.

,,Dormitoarele sunt destul de departe."spune, iar cuvintele lui par să fi avut un efect magic asupra tuturor, căci au sărit imediat în capul oaselor şi s-au grăbit spre ieşiri.

Coridorul a fost inundat de elevi, grăbindu-se spre propriile camere, ceea ce m-a îngrijorat considerabil.

,,Aveți noroc că sunt eu de serviciu în zona asta."este tot ce zice, fără să mă privească, înainte să se facă dispărut.

Încă şocată, pornesc şi eu spre zona căminului, prietenii mei venind spre mine cu maxilarele târâite pe jos după ei.Theo vrea să zică ceva, dar fac rapid un semn cu mâna, care-l blochează cu cuvintele în aer.Îl privesc extrem de serioasă.

,,Nicio altă petrecere."pronunț apăsat, privindu-i pe fiecare în parte, apoi mă răsucesc pe călcâie şi continui să merg.

Nici ei nu mai scot un sunet, la fel ca toți ceilalți, deplasându-se cât mai silențios pe coridoarele inundate de cât mai multă lumină.Şi, odată de am închis uşa dormitorului în urma mea, m-am trântit pe pat şi acolo am încremenit, şocată de cât de obosită puteam fi.Ceea ce nu mă prea ajuta, pentru că, într-un timp mult prea scurt, am fost trezită de nişte bătăi în uşă.Mă încrunt şi încerc să le ignor, dar îmi înrăutățeau durerea de cap, aşa că m-am silit să mă mişc până acolo şi să văd ce se petrece.Atunci a fost momentul când am ridicat sprâncenele, surprinsă de prezența lui aici.

,,S-a întâmplat ceva?"întreb pe un ton calm şi scăzut, dar el doar îmi face semn spre propria frunte.

,,Am venit doar să-ți văd lovitura."e tot ce zice, abia atunci eu observând cutia de prim-ajutor pe care o avea în mâna stângă.

Îmi duc o mână la tâmpla care-mi zvâcnea dureros şi fac ochii mari când simt ceva lipicios, apoi îmi observ degetele stacojii.

,,Oh."zic surprinsă, apoi mă dezmeticesc brusc şi îi fac loc să intre.

Se deplasează spre biroul meu, unde aşează geanta de plastic, trăgând scaunul lângă pat.

,,Ia loc."mă intruieşte cu calm, începând să caute pe acolo tot ce trebuia.

Cu o oarecare ezitare îl ascult, aşezându-mă fix în fața lui şi aşteptând.Iar faptul că nu-mi vorbea sau evita contactul vizual mă rănea oarecum.

L-ai dezamăgit, la ce te aşteptai?

Cad de acord cu subconştientul meu, apoi sunt surprinsă de o durere ascuțită când Dimitri îmi presează cu un ghemotoc de tifon pe lovitură.Tresar şi sâsâi, el apucându-mi delicat capul cu mâna liberă.

,,Stai nemişcată."îmi comandă cu glasul lui puternic de bariton, concentrat pe îngrijirea mea.

Cu un alt ghemotoc de tifon, înmuiat în Dumnezeu-ştie-ce, repetă mişcarea de dinainte, eu reuşind să strâng din dinți şi să suport până a terminat.La sfârşit a aplicat un strat subțire de unguent şi a început să-şi strângă lucrurile.Încercam să îmi potolesc nodul care-mi apăsa pe stern, însă nu reuşeam.Îl dezamăgisem, iar acum suportam consecințele, chiar dacă nu îmi convenea.Când s-a ridicat în capul oaselor şi a pornit spre ieşire, atunci am sărit şi eu în picioare în urma lui, cu o oarecare senzație de panică.