Novicea

OPTSPREZECE-SECRETUL

Eram scufundată într-un somn adânc, când aud niște ciocănituri rapide în ușa camerei.Mă încrunt și, când verific ceasul de pe perete, era 2 după-amiaza.

,,Ce naiba...?"mormăi și mă ridic în silă din pat, urmând alte ciocănituri puternice.,,Vin acum!"spun pe un ton cât mai stins, pentru că oricum sigur ciocăniturile astea atrăgeau oarecum atenția.

Când deschid ușa, dau cu ochii de Nick, care era foarte agitat.Pare oarecum ușurat când mă vede, apucându-mă de umeri și trăgându-mă afară din camera mea.Nu apuc să scot niciun sunet înainte ca el să mă apuce de încheietura mâinii și să mă tragă într-o alergare nebună pe coridoare.

,,Ce mama naibii?!Unde arde?"șoptesc spre el, abia ținând pasu'.

,,Atac de strigoi!"îmi șoptește înapoi, fără să privească în urmă, apoi virând în viteză spre scările din coridorul principal al aripii internatului.

Însă nu am ajuns până în capăt, căci m-a tras imediat pe scările Juraților, exact pe unde mă strecurase Dimitri înapoi în academie.Eu am făcut ochii mari cât cepele.

,,Dar e imposibil!Afară este plină zi!"

,,Nori de furtună."e tot ce zice în timp ce mă trăgea după el în jos pe scările metalice.

Abia atunci am realizat că pe coridoare era mai întunecat decât ar fi normal la ora asta a zilei.Fusesem prea bulversată pentru a remarca asta mai devreme, dar odată ce am fost izbiți de aerul rece de toamnă de afară am putut vedea norii negrii care acopereau cerul.

,,Parcă nu te mai băgai în așa ceva."spun, oprindu-mă brusc după ce mi-am amintit cât de grosolan fusese cu mine mai devreme.

El oftează îndelung, scărpinându-se la ceafă.

,,Uite, n-am timp de scuze, dar chiar îmi pare rău."șoptește spre mine, eu inspirând adânc înainte de a da din cap.

,,Îmi datorezi budinca ta de ciocolată."declar, ceea ce-l face să chicotească scurt.

,,Ești o adevărată durere în fund!"apoi mă apucă din nou de încheietură, trăgându-mă în continuare după el.

,,Dar Jurații de serviciu?"mă plâng, inima bubuindu-mi în piept, iar ochii fugindu-mi în toate părțile, gata de a zări din clipă-n clipă iscoadele de pe acoperiș.

,,Sunt toți la granițe și la intrările principale."

,,Și tu de unde, mă rog, știi toate astea?"

,,M-au trezit cu zgomotele luptei.I-am urmărit ceva vreme înainte să te trezesc."

Am vrut să protestez, cum că era nebun de legat să umble creanga când eram în toiul unui atac de strigoi, însă mă forțează să cad la pământ.Îmi înăbuș icnetul, căci impactul fusese destul de crud cu genunchii și palmele mele.

,,Târăște-te pe brută."îmi șoptește, apoi pornește cât mai silențios înainte.

Îl urmăresc în timp ce ne depărtăm de marginea pădurii, afundându-ne complet în întunericul său parțial.La un moment dat auzim niște frânturi de urlete, ultimele gemete ale vieții care se scurge cu rapiditate.Sau, mai bine zis a nevieții, pentru că acele zgomote îmi erau prea bine cunoscute.

,,Strigoi."șuier, înfricoșată, căci ultima oară când fusesem atât de aproape de unul mai aveam puțin și îi deveneam cină.

Nick își întoarce ușor privirea spre mine, făcându-mi semn să mă apropii.Îl ascult, apoi îmi înalț ușor capul, profitând de un loc mai rărit în boschetele de după care ne ascundeam.Acolo văd ceva care mă face să-mi măresc ochii.Trei Jurați uciși pe care nu i-am putut identifica, pentru că erau complet mutilați, alături de alți șapte strigoi răpuși, zăceau aruncați peste tot prin spațiul mult prea mic pentru a putea fi numit poieniță.Dar nu asta era șocant, ci faptul că alți trei Jurați stăteau legați, îngenunchiați în fața Galinei, lui Fanin și Tolstoi, în timp ce Jurații echipelor lor îi țineau imobilizați ori formau un cerc prin care nu ar fi putut fugi.Brusc, unul dintre cei legați îmi părea un chip cunoscut, ca apoi să-mi dau seama că era un paznic de la graniță.Apoi o recunosc și pe femeia de lângă el:paza Consiliului.Pe cel de-al treilea nu îl puteam recunoaște, dar după privirile celorlalți îmi puteam da seama că avea un rol la fel de important.