Novicea

PAISPREZECE-ANTICIPARE

,,Young, există vreun moment în care să ajungi mai devreme?"mă ia Collins la trei-păzeşte, iar eu îmi rotesc ochii în cap.

,,Nu încalc absolut niciun regulament, deci nu înțeleg care este problema."îi explic, iar ea nu mai spune nimic, ci doar iese afară din Sala de antrenamente.

Sinceră să fiu, îmi lipseau antrenamentele cu colegii mei obişnuiți, conduse de Collins, Byron şi Tom.Dar erau mult mai palpitante şi extenuante cele conduse de Galina, deci acel mic compromis părea absolut infim.

,,Parcă îmi lipsesc timpurile când o auzeam răcnind la tine."

Îmi dau din nou ochii peste cap la Nick, în timp ce Jurații echipei noastre intrau.Îşi lasă toți gențile într-un colț, doi Jurați urmându-i cu două lăzi în brațe.

,,Adunarea!"ne ordonă Galina, toți acționând în doar câteva secunde, formând un semi-cerc restrâns în fața sa.,,Cum am văzut că începe deja să se construiască încrederea reciprocă în luptele corp-la-corp astăzi veți avea parte de un test fulger."

Iar ăsta a fost momentul când tuturor ne-au picat fețele.Dar ei erau mult prea ocupați să ne explice cât mai rapid ce avem de făcut, aşa că Borris şi Flavia s-au răsucit spre Jurații cu lăzile, începând să arunce nişte pachete largi, negre.Curând am aflat că, defapt, erau veste de antrenament.

,,Veți lucra în echipe de câte doi prin rotație, confruntându-vă cu câte un Jurat."

Atunci Dimitri trânteşte un sac în fața lui de unde începe să arunce pumnale fiecăruia, făcându-ne să mulțumim Cerurilor că erau în propriile teci.

,,Unul va juca luptătorul rănit, în timp ce celălalt va fi angajat în luptă, însă nu oricum."

În momentul acela unul dintre zâmbetele sale malefice i-a tresărit pe buze în timp ce dezlega de la propria curea o legătură de ceea ce păruseră a fi panglici la început.Dar acum era clar că erau fâşii negre de material.

,,Cel care va fi angajat în confruntare va fi legat la ochi, fiind nevoit să aibă completă încredere în partenerul său."

Iar atunci tuturor ne-au căzut stările binedispuse, privind-o în speranța de a afla că glumeşte.Dar nu glumea deloc.Eu sunt pusă în echipă cu Derek, un vânător, iar Juratul care avea să facă pe strigoiul era Flavia.Eu am fost prima legată la ochi, lucru foarte iritant, căci abia acum realizam cât de dependentă eram de vederea mea.Iar faptul că auzeam luptele celorlalți mă lăsa şi mai confuză, încasând nişte lovituri sănătoase de la Flavia.

,,Atac di-!"începe Derek să strige în spatele meu, dar Flavia deja m-a pus la pământ.

Mă zbat, căci nici măcar nu ştiam unde să lovesc, apoi simt cum mimează frângerea gâtului.Îmi smulg legătura de la ochi, privindu-l iritată pe Derek.

,,Serios?!"el îşi ridică palmele în semn de apărare.

,,Hey, e al naibii de dificil să coordonezi o luptă din afară!E mai uşor când eşti chiar tu acolo, pentru că în mare parte te conduce instinctul."

,,Exact."priveşte Flavia de la unul la altul, asigurând legătura mănuşii de strigoi.,,De aceea aveți parte de acest antrenament:vederea ascuțită vă împiedică să dezvoltați la fel de puternic şi celelalte simțuri.De asemenea, trebuie dezvoltată încrederea de echipă şi eficientizată munca la comun."

Cu asta nu mai zice nimic în timp ce aşteaptă ca Derek să se lege la ochi.Şi, deşi reuşeam să-l îndrum ceva mai bine, devenea derutat de schimbarea rapidă a situației, în lipsa vederii sale.Când Flavia îl scoate şi pe el din luptă, el îmi oferă acea imagine de 'Ce spuneai mai devreme?'.