Novicea

CINCIZECI-TENTAȚIA

,,Salut."zâmbesc copilărește imediat ce-și deschide ochii.

Zâmbește și el scurt, strângându-mă și mai tare la propriul piept.

,,Nu știu dacă încă visez, dar nu-mi prea mai pasă."spune  brusc, eu zâmbind și mai larg.

,,Sunt reală."îi spun chicotind, apoi îmi sprijin bărbia în pieptul lui.,,Doar promite-mi că și tu ești."îi șoptesc, jucându-mă cu părul lui răvășit.

El își trecea vârfurile degetelor pe pielea mea.

,,Promit."șoptește înapoi, după care se ridică și, cu un sărut scurt în creștetul capului, se face dispărut.

Cam așa a fost tot timpul.Venea ca o umbră și pleca tot ca una, iar la început mi-era tare greu să-mi dau seama dacă este real sau totul este doar în capul meu.Oricum, oricât de real ar fi fost, tot părea o fantezie.

Ugh, și corpul ăla...!

Îmi scutur capul imediat, încercând să-mi arunc de-o parte gândurile murdare.Chiar dacă mi-era tot mai greu pe zi ce trecea, căci stăteam atât de lipiți unul de altul încât simțeam tot.

Absolut tot.

Îmi scutur din nou capul, apoi sar în capul oaselor, încercând să-mi văd de ale mele restul zilei.Astăzi antrenamentele cu echipa fuseseră mutate ultimele din program.Aparent, Galina avea ceva pregătit pentru noi, iar eu nu știam dacă să mă simt bucuroasă sau speriată.Speram să fie vorba despre începerea antrenamentelor finale, pentru că încă nu pomenise nimeni nimic despre armele primite de curând.

,,În regulă, toată lumea! Adunați-vă!"declară Galina, iar noi ne apropiem într-un semi-cerc în fața ei.

,,Cum în ultima vreme strigoii au dezvoltat tot felul de elemente surpriză în atacurile lor, am decis să procedăm și noi la fel."ne explică, iar în Sala de antrenamente intră mai multe asistente, cărând cutii micuțe pe cărucioare.

Desigur, toată lumea era confuză și ușor speriată.

,,Preoții și preotesele au muncit din greu în ultimele săptămâni pentru a dezvolta ceea ce noi îndrăznim s o numim armă secretă."se întinde după una dintre cutiuțe, din care scoate o fiolă mică, cu un lichid violet înăuntru.

Ne analizează îndelung reacțiile, apoi continuă.

,,Este o soluție injectabilă care va simula efectele veninului de strigoi asupra corpurilor voastre.Dar nu vă fie frică!Este complet inofensiv și doar o să vă afecteze simțurile pe o perioadă temporară de timp.Le avem alături pe minunatele noastre asistente care vor administra injecțiile în mod corect, apoi vom începe antrenamentul."

Astfel, am stat la rând pentru a fi injectați pe rând cu acea soluție, chiar și Jurații echipei, fiecare confruntându-ne cu voluntari din Gardă.Pot spune că a fost un antrenament dezastruos, căci toți eram aproape în stare de delir și abia reușeam să ne coordonăm trupurile.Pe la sfârșit, când efectul drogurilor începea să se mai risipească, puteam vedea că nu-mi imaginasem amuzamentul Juraților din Gardă.Nici nu puteam să mă simt frustrată sau nervoasă, pentru că, dacă rolurile ar fi fost invers, și eu m-aș distra.Avem parte de zece minute în care ne întindem, pentru a ne putea aduna cât-de-cât, dar se vedea că unii făceau față toxinei mai greu decât alții.Am avut stări de vomă la un moment dat, dar doar am strâns ochii și am încercat să mă distrag.După ce starea aia a trecut, s-a întâmplat ceva ce m-a îngrijorat și mai tare:mă încinsesem.Și nu mă refer la temperatură, ci la faptul că mă gândeam incontrolabil la trupul lui Dimitri și la cum se simțea când îl presam pe al meu de al său.