Novicea

TREIZECI ȘI ȘAPTE-IPOCRIT

Eram într-una dintre cele mai retrase Săli de recreere, stând împrăștiați pe canapele și fotolii, bucurându-ne de mărimile mici și comode ale încăperii.Ei bine, pe cât se pot bucura niște persoane angajate într-o discuție foarte aprinsă.

,,Sub nicio formă!"exclam, complet nemulțumită.

,,Ei, fi rezonabilă, pentru numele lui Dumnezeu!"se răstește Theo, exasperat, și nu vreau sub nicio formă să-l înțeleg.

Nu acum.

,,Nu știu dacă v-ați prins, dar slujba mea va fi de a mă pune în pericol non-stop.Lucrul ăsta nu prea va funcționa cu o grupă de gărzi de corp formată din, apropo, persoanele pe care se presupune să le apăr."

,,Ești incredibilă!"

Kat era deja iritată la maxim, căci încercau de ceva timp să mă convingă, sau mai bine zis să mă anunțe că nu am de ales.

,,Anna, nu știu dacă tu realizezi, dar faimosul Pavel Aleksandrov, tatăl tău, te vrea moartă și încă nu au fost prinși toți trădătorii, deci sunt tot mai puține persoane în care putem avea încredere."

,,Știu și eu asta."mârâi, jucându-mă de zor cu brățara de la încheietură.

,,Și atunci?"

,,Atunci știu să nu am încredere în prea multe persoane!"ridic din nou tonul, Kat aruncându-și capul pe spate, disperată.

,,Unde mama dracului este Nick când ai nevoie de el?!"scuipă Bree printre dinți, iar eu decid că a fost suficient circ pentru o zi.

Așa că mă ridic în picioare, hotărâtă, pornind înspre ieșire.Îi aud și pe Theo, Kat și Bree în urma mea.

,,Unde crezi că te duci?"întreabă Theo, eu fiind în afara încăperii și spre ieșirea din zona Sălilor de recreere.

,,Nu mă mai urmăriți."zic peste umăr, fără a mă opri din mers, dar, desigur, nu aveau să mă asculte.

,,În niciun caz!Acum ai de gând să ne zici unde te duci?"

Sunt amuzată de răsuflarea tăiată a lui Kat, căci mergeam destul de repede și pentru o preoteasă era destul de obositor să țină pasul.Oricât de răutăcios suna, aveam tot dreptul!La urma urmei, nu aveam să mă plimb cu un grup de doici după mine.

,,La Sala de antrenamente.L-am convins pe Yablokov să începem de astăzi.Sau nici în el nu mai pot avea încredere?"zic ironic, auzind cum și Theo începea să respire mai greu.

Eram deja pe coridoarele din clădirea principală.

,,El este un gardian, nu l-ar lăsa ADN-ul să trădeze.Este chiar bun ca aliat."

Îmi dau ochii peste cap la spusele lui Bree, apoi iau rapid colțul, sperând să se dea Kat bătută.Dar tot îi auzeam cizmele zgomotoase în urma mea și respirațiile greoaie.

,,Serios, lăsați-mă în pace!Sunteți prietenii mei, vă iubesc profund, dar chiar nu am nevoie de trei dădace."

,,Patru!La naiba, când îl prind pe Nick....!"

Kat era și ea supărată că lipsise de la "întâlnirea de grup" de mai devreme.Adevărul e că nici eu nu-l prea văzusem astăzi, ceea ce era destul de ciudat.Nu prea-i stătea în fire să se facă nevăzut atât de mult timp.Când am ajuns pe coridorul Sălii de antrenamente, dau peste Dimitri, care venea dinspre Sala Juraților, pe celălalt hol.Mă privește, apoi, înainte să poată zice orice, îi observă și pe cei trei muschetari din urma mea.

,,Nu întreba, te rog!"mormăi, făcându-i semn să meargă în continuare cu mine.

Fără comentarii mi se alătură tempoului mersului rapid, pentru el fiind ceva mai lejer.