Novicea

ȘAIZECI-ACASĂ

Coborâm din mașină lângă un jet, Jurații trimiși să ne escorteze înconjurând întreaga zonă. De obicei nu era nevoie de atâta pază, dar, aparent, eu devenisem o adevărată armă politică și, de asemenea, modalitatea de a-l momi pe cel mai căutat dintre Aleksandrovi. Pornim toți trei spre avion și urcăm, unde suntem întâmpinați de o stewardesă umană. Asta mă face să mă simt puțin inconfortabil, dar nu zic nimic, ci doar mă afund în propriul scaun, privind pe fereastră împrejurimile. Întunericul de afară nu ne făcea deloc ușoară treaba, mai ales că ne aflam într-o parte mai retrasă a aeroportului, însă am ales să mă gândesc doar la ce era mai bine. O prezență care s-a apropiat brusc de mine m-a făcut să tresar și aproape să trec direct la atac, dar mă opresc imediat ce dau cu ochii de stewardesă. Ea încremenise surprinsă.

,,Uh, scuze." mormăi, iar ea pare să încerce să se relaxeze, întinzând imediat unul din acele zâmbete politicoase de-ale lor.

,,Nu vă faceți probleme. Să vă servesc cu ceva?"

Dau din cap în semn că nu, iar ea atunci se retrage.

,,Încearcă să te concentrezi pe lucruri mărunte." se aude de pe scaunul din fața mea acel glas rusesc care nu întârzie să-mi umple pielea de fiori.

Îmi dezlipesc privirea de pe geam pentru a mă uita la Dimitri, care părea enervant de relaxat.

,,Ești prea încordată și asta-ți afectează performanțele și gândirea."

Îmi scutur capul, privind din nou pe geam.

,,Știi, acum chiar nu am nevoie de vorbe de duh sau o altă lecție de-a ta."

Aproape regret imediat ce zisesem.

Aproape.

În schimb, am scrutat în continuare aeroportul în timp ce vocea căpitanului ne anunța prin difuzoare să ne punem centurile de siguranță.

,,La ce te aștepți?" mă întreabă și pufnesc ironic.

Desigur că știa la ce mă gândeam! Doar nu avea să se oprească acum din a face chestii dubioase.

,,Sincer, mi-am imaginat totul în atât de multe moduri, încât nici nu mai știu ce să cred."

Urmează câteva momente în care el nu mai zice nimic și știam că voia să vorbesc. Voia să mă pregătească cât mai bine de ce va urma.

,,Nu știu... Mi-am imaginat că vom intra și vom fi asaltați de un grup de strigoi și că vom muri cu toții fără vreo șansă. Alteori, că intru și voi avea în fața ochilor o baie de sânge. Sau că Angelo a fost ucis doar ca o momeală și că vrea să mă aducă acasă ca să ne tortureze pe toți până la moarte."

Îmi scutur capul încercând să-mi șterg din minte imaginile cu mama și Dimitri mutilați, exact ca toți ceilalți.

,,Bun. Acum, că te-ai gândit la cele mai rele posibilități, încearcă să te convingi că, indiferent de care dintre ele va fi adevărată, te vei controla și vei fi o Jurată."

,,Dar nu sunt o Jurată." zic sec.

,,Nu încă. Dar depunerea Jurământului schimbă doar titlul, nu și mentalitatea. Te-am văzut în luptă, în situații de criză, în momentele grele... Ești pregătită pentru viața asta."

Expir îndelung, lăsându-mă pe spate în propriul scaun și holbându-mă la tavan în timp ce avionul se ridica ușor de la sol.

Chiar speram ca prima mea experiență cu avionul să fie spre o vacanță exotică...

,,Poate, dar nu sunt deloc pregătită ca următoarea dată când o văd pe mama să fie doar capul de ea." zic, mai mult crispată, pentru că simțeam cum orice înghițisem în ultimele zile îmi urca în sus pe gât.