Novicea

PATRU-REPARTIZAREA

Atât de prinsă eram în dezamăgirea faptului că momentul în care voi păşi în afara Academiei va fii şi momentul în care voi pleca departe de prietenii mei, încât momentul în care Tom mi-a strigat numele a părut să treacă pe lângă mine.De aceea una dintre colegele mele care rămăsese tot printre ultimii, Jessica, s-a simțit răspunzătoare să mă facă atentă.Până m-am dezmeticit eu Tom a avut timp să privească cu indignare în jur, clar obosit, apoi să-şi dreagă glasul şi să urle:

,,ANASTASIA YOUNG!"am tresărit, apoi am țâşnit în față, uşor jenată, dar m-am scuturat imediat de orice stânjeneală.

Astfel, am adoptat atitudinea mea obişnuită, cu spatele drept şi fruntea în sus, plus o privire sfidătoare, dar fără să par încrezută sau fițoasă.Tot ce voiam era să fie clar pentru toată lumea că numele abia urlat nu era unul de trecut cu vederea sau de luat în derâdere.Mă duc pe unul dintre ringurile abia golite, observând câțiva stropi de sudoare şi alți câțiva de sânge, de la lovitura în nas aplicată din greşeală de către Violet Cromwell unuia dintre gardieni care-i fusese desemnat adversat.Gardianul care se ocupa să îi desemneze pe cei din rândurile lor a strigat numele unei fete exact pe mărimea mea:scundă şi nu foarte solidă.Dar apoi Galina l-a strigat pe Jurat, făcând-o pe fată să se oprească la mijlocul drumului..Atunci am observat că lângă Galina se afla Collins, care a început să le zică imediat ceva.Juratul nu părea tocmai convins, întorcându-se să mă privească şi părând că vrea să o convingă pe Collins de ceva, dar următoarele cuvinte ale Galinei încheiaseră orice fel de discuție.Stomacul mi s-a agitat şi mi s-a făcut ghem în timp ce Juratul se întorcea la locul său, căutând nu prea mulțumit prin lista sa.Deja o parte destul de mare a atenției celor din sală fusese atrasă asupra mea şi asupra faptului că părea ceva în neregulă.Nu voiau să mă lase să dau examenul?Li se părea că făcusem ceva?Probabil astea erau şi printre întrebările care acum zburau prin zumzete printre spectatori.Am căutat privirea lui Nick, dar el era la fel de confuz ca şi mine.Sau măcar pe aproape.Dar m-am întors la a-l privi pe Juratul care se ocupa de listă şi care-i făcuse semn fetei să se întoarcă acum.Ea ezită puțin, dar se conformă.

,,Ivan Odinovici Olenski!"se aude şi sprâncenele îmi sar în sus, deoarece nu era loc de vreun dubiu că ar fii nume de băiat.

Şi surprinderea mea, ori a oricărui altul din sală, nu s-a oprit aici, căci din rândul gardienilor iese un tip masiv, înalt cât Nick, adică de aproape doi metri, la fel de confuz.Îi spune ceva pe ruseşte Juratului, care-i răspunde cu iritare şi gesticulează spre ringul pe care mă aflam eu.După ce ezită puțin, cel numit Ivan mi se alătură.

,,O să încerc să nu te iau prea tare."îmi spune el, cu acelaşi accent rusesc puternic, iar mie îmi sare imediat muştarul.

Chiar dacă eram uşor intimidată de mărimile lui, ştiam că eram bună în lupte.Iar subtilul apropo că mi-ar fii imposibil să-l dobor m-a enervat peste măsură.Mi-am încordat maxilarele şi pumnii în timp ce mi-am luat poziția de luptă.

,,Oh, nu-ți bate capul.N-o să ai ocazia."mârâi spre el, trăgând cu ochiul la scandalul iscat dintre Collins şi Nick în timp ce cursul luptelor se reluase.

Abia am timp să-mi refocusez atenția pe adversar, că fluierul răsună.Norocul meu că tipul încă ezita, aşa că am trecut eu la atac direct.Pe lângă faptul că nu se aştepta să sar eu la el, şi faptul că pumnul aplicat de mine a fost destul de puternic încât să-l fac să se împleticească pe spate m-a ajutat la elementul-surpriză.Se dezmeticeşte însă repede, scuturându-şi capul şi trecând imediat în poziția de luptă, înțelegând acum că probabil nu fusese o idee atât de proastă să-l cheme pe el pentru mine.Mimez un atac cu pumnul în tâmpla stângă, dar doar pentru al distrage şi pentru a-mi lansa piciorul spre stomacul lui.Se îndoaie, surprins, lucru care-mi oferă timp să folosesc o altă lovitură cu piciorul în picioarele lui care-l trânteşte în genunchi.Mă reped spre imitația de țepuşă, oferită la început de preotul cu fluier din apropiere, dar se ridică prea repede.Lansez o altă lovitură, sperând să nu-i las vânătăi prea mari pe față, dar face o eschivă şi mă trânteşte de podea.Cad într-o parte, izbindu-mi coastele de saltelele tari, şi scoțând un strigăt.Ardea ca naiba, dar nu trebuia să las asta să mă scoată din luptă.În schimb, aştept să se apropie îndeajuns pentru a țâşni printre picioarele lui şi a-i aplica o lovitură prin răsucire cu piciorul în coaste.Urmează o alta în pulpa tibiei stângi, care nu-l trânteşte la pământ totuşi.Se răsuceşte, lansând o lovitură cu pumnul, iar eschiva mea mă prinde în capcana brațelor sale.Şi chiar când se pregătea să mimeze frângerea gâtului, îmi arunc cotul cu forță direct în coastele lui.Icneşte şi mai slăbeşte strânsoarea, ceea ce-mi oferă loc pentru a mă răsuci parțial spre el şi a-l lovi în umăr.Mă retrag imediat ce mă eliberează, înjurând de durere, şi urmează minute bune în care ne învârtim în cerc, amândoi încordați la maximum.Atunci am observat că-l lovisem destul de tare încât să-i sparg buza de jos, care-i sângera în şiroaie pe bărbie.Şi chiar era foarte frumos.Mă trezisem că mă rugam să nu-i rămână semne permanente, deşi era puțin probabil.În secunda aceea porneşte un alt atac, iar eu combin o eschivă cu un croşeu de dreapta, pregătindu-mă să iau țepuşa falsă pentru a mima împungerea, dar el e prea rapid şi-mi oferă un croşeu de jos în bărbie, care mă aruncă pe spate.Coloana mi se izbeşte cu brutalitate de saltele, urmând capul, care pentru o secundă am crezut că a crăpat.Şi atât de tare am amețit, încât am şovăit câteva secunde mai mult, ceea ce m-a oprit să văd cum Ivan se năpustea asupra mea cu replica de lemn a țepuşei.Dar îl văd, totuşi, lucru care-mi dă timp să-mi arunc picioarele de-a lungul podelii, spre gleznele lui, lucru care-l face să cadă rapid spre mine.Atunci mă ghemuiesc cu tălpile în sus, aproape neavând timp să o fac cum trebuie, şi mă forțez pentru a-l arunca cu cât de multă putere posedam pe deasupra mea.Am doar secunde apoi să sar deasupra lui, să-l imobilizez cu mâinile şi picioarele şi să mimez împungerea.Şi a durat câteva minute până am lansat o lovitură fix în dreptul inimii cu destulă forță, căci părea că sunt călare pe un taur turbat, dar am izbutit în cele din urmă.Când am înțeles că totul s-a terminat, mi-am permis câteva secunde să iau nişte guri de aer şi să mai opresc încăperea din a se mai învârti.Dar îmi oblig curând muşchii osteniți să mă repună pe picioare, Ivan ajutându-mă atunci.După ce se asigură că mă țin cum trebuie pe picioare, îmi oferă un zâmbet de milioane, scuturându-mi cu forță mâna.