Novicea

PATRUZECI ȘI OPT-LINIȘTE ȘI PACE

M-am trezit mai devreme decât ar fi trebuit, zbuciumată de un coșmar teribil.De când ne întorseserăm, aveam cel puțin câte un coșmar în fiecare zi.Fiecare era diferit și în fiecare era intensificată o altă frică de-a mea.Din acesta m-am trezit tremurând, pentru că tocmai ce mă visasem la propria înmormântare.Și părea că intrasem în stare de șoc, pentru că tremuram incontrolabil și nu păream în stare să mă adun, indiferent de ce făceam.Probabil faptul că eram atât de mutilată mă îngrozise, sau poate simplul fapt că eram sigură că singura prezență la înmormântarea mea era un strigoi.Îl vedeam de departe, din spate, cum stătea în fața gropii și privea cum eram coborâtă tot mai jos.Nici când am ajuns alături nu păream în stare să-i privesc chipul.În schimb, mă holbam la trupul meu, care nu se afla într-un coșciug, ci era legat cu frânghii într-un mod batjocoritor.Frânghii care păreau să coboare singure.Iar faptul că groapa părea lipsită de sfârșit, cadavrul fiindu-mi eventual complet înghițit de întuneric, mi-a dat un sentiment de panică.Bărbatul, extrem de înalt și care emana groază prin fiecare por, s-a aplecat și a luat o mână plină de pământ, aruncând-o în groapă.Se îndreaptă, apoi se răsucește cu spatele și începe să coboare dealul în timp ce restul pământului de la gura gropii se prăbușea înăuntru și părea să nu se mai oprească.În zadar încercam să îl opresc, căci el cădea în continuare, apoi a început să plouă cu găleata, transformând totul în mâl.Plângeam, privind cum cealaltă eu nu mai avea șanse, apoi două mâini ies din nămol, însoțite de un chip mult prea tulburător chiar și pentru filmele de groază.Mă apucă violent de brațe și chipul îi e la milimetri distanță.

,,Ce, doar nu credeai că merg singură-n Iad!"spune, cu o voce care-mi face inima să explodeze în piept de frică.

Cu un zâmbet care aproape-mi udă pantalonii, mă smucește după ea, înecându-mă cu noroi până m-am trezit tremurând și leoarcă de transpirație.Eram gata să ies pe ușă, dar chipul mi-era palid-vinețiu, iar ochii îngroziți.Mai avusesem coșmaruri, dar niciunul nu mă marcase în halul ăla.Decid să bântui pe holuri, pentru că ajunsese să-mi fie frică să mai adorm.Mă rugam din tot sufletul să mă întâlnesc cu un prieten de-al meu, cu Dimitri, chiar și cu Galina sau Collins, ca să-mi iau gândul de la prostia aia de coșmar.Dar, aparent, nu meritam mai mult de câteva priviri curioase sau piezișe de la lumea care trecea pe lângă mine.Eventual mă duc la stația hrănitorilor, unde nu dau cu ochii nici măcar de Heartfell!Sunt trimisă într-un salon, iar când îl văd pe Charlie, reușesc să mai alung o parte din frică.

,,Salutare!"zic, gâtuit, mergând aproape teleghidată spre scaunul de lângă patul lui.

El mă privea șocat, iar eu i-am apucat încheietura, ridicând-o spre gura mea, realizând că-mi curgeau lacrimi pe chip.El îmi apucă chipul cu mâinile sale ridate și zbârcite, vrând să-mi ridice privirea spre el, dar doar izbucnesc în plâns.A început să se agite, și nu-l condamn.Și eu aș fi confuză dacă un om în toată firea ar arăta ca un cadavru umblător și ar izbucni, aparent fără motiv, în plâns.Se dă jos din pat și se așează pe scaunul de lângă al meu, strângându-mă în brațe și lăsâdu-mă să plâng în voie.Până am reușit să mă mai potolesc, tremuram evident.

,,Îmi pare rău.Sunt atât de stupidă!"mă desprind din îmbrățișarea lui, ștergându-mi în grabă lacrimile.

El mă privea ca pe o sărită de pe fix.Mi-a apucat mâinile, făcându-mă să-l privesc.

,,Ce-ai pățit, copilă?"întreabă cu glasul lui blând, având o atitudine pe care mi-o imaginam eu la un tată sau un bunic iubitor.

Dar nu am avut șansa să testez teoria cu adevărat niciodată.

,,Nu știu."ridic din umeri, glasul sunându-mi mai fragil decât niciodată.,,Am avut un coșmar, dar aproape mereu am parte de câte unul.Nu știu ce m-a apucat de data asta.Îmi pare rău."îmi scutur capul, iar el îmi mângâie ușor chipul.