Novicea

DOUĂZECI ȘI ȘASE-ADEVĂRUL

Kat's pov:

Pare uşor luat pe nepregătite dar îşi revine imediat, încruntându-se.

,,O să trec cu vederea prezența ta nepotrivită aici şi te voi ruga să fii mai clară."

,,Cu Anna.Te-am văzut."apoi, după o pauză scurtă, aproape şoptesc:,,...Ştiu că ții la ea."

Ridică sprâncenele, apoi toate trăsăturile îi devin dure şi reci, la fel şi tonul.

,,Domnişoară Black, nu ştiu ce doriți, dar astfel de acuzații pot fi pedepsite cu aspri-!"

,,Nu sunt acuzații!"ridic uşor tonul pentru a-l face să se oprească din amalgamul de cuvinte aruncat către mine.,,Este adevărul."îmi îmblânzesc din nou vocea, ceea ce pare să-l facă să mai renunțe la o parte din asprime.

Dar nu mai spune nimic altceva.

,,Deci chiar o iubeşti."

Pare din nou declanşat de ceea ce am zis, pe punctul de a-mi arunca alte cuvinte iritate, dar îl opresc imediat:

,,Mă bucur!"

Se blochează, ridicând sprâncenele.

,,Poftim?"

Aici scap un mic pufnet de amuzament, căci era un adevărat fenomen să îl vezi pe Yablokov cu un spectru atât de larg de reacții şi sentimente.

,,Mă bucur că te-ai îndrăgostit de ea.Chiar dacă nu ai fost primul, ea ar fi fericită cu tine."

Aici e rândul lui să pufnească ironic.

,,Ce te face atât de sigură?"

Eu doar scap un zâmbet slab şi ridic din umeri în timp ce-mi las capul uşor într-o parte.

,,Pur şi simplu ştiu."

Îşi strânge buzele într-o linie dură, privindu-mă în încercarea de a fi impasibil.

E mult prea târziu, Yablokov.Ți-am văzut culorile, nu poți să mă mai păcăleşti cu iluzia unei nuanțe de gri.

,,De cât timp?"

Îmi aruncă o privire din care să-mi dea de înțeles că deja i-am invadat intimitatea mai mult decât a vrut vreodată, dar habar nu are că eu şi Anna semănăm foarte mult într-o privință:suntem al dracului de încăpățânate.

,,Nu sunt aici pentru un interviu."

,,Şi atunci pentru ce eşti aici?"

,,Vei afla la sfârşit.Mai am doar câteva întrebări şi după te las în pace."

Mă priveşte cu neînduplecare, semănând atât de mult cu Anna, apoi expiră prelung şi face semn către două fotolii alăturate.Îl urmez către ele şi ne aşezăm, el părând să ducă o adevărată luptă interioară pe tema dezvăluirii atâtor detalii.

,,Nu ştiu de când.Nici nu eram sigur ce vreau cu adevărat de la ea."

Din nou, scap un zâmbet mic.

,,Acum ştii."urmează alte momente de linişte în care îl analizez cu atenție şi în care el este, aproape inobservabil, agitat.,,Va fi greu."

Îşi întoarce privirea spre mine, uşor confuz.

,,Ce anume?"

,,Să fiți împreună.Dar probabil ştiai asta deja."

,,Dar cine a spus că vom fi împreună?"

De data asta izbucnesc într-un hohot de râs, ceea ce-i produce o încruntare.

,,Pentru că sunteți ca doi magneți.Eventual, atracția va fi prea mare şi veți ceda."