Novicea

PATRUZECI ȘI ȘAPTE-REVEDEREA

Deschid ochii, încercând să mă dezmeticesc.Scaunul îmi era puțin lăsat pe spate, iar eu eram învelită cu o geacă mare și extrem de călduroasă.Nici n-a fost nevoie să mă gândesc prea mult a cui este, pentru că am recunoscut imediat parfumul.Mă ridic în șezut, privind benzinăria pustie din jurul meu.Primul pe care l-am văzut a fost Dimitri, înmâna banii casierului, înăuntru, încă nu mă observase.Când privesc pe bancheta din spate, Flavia nu mai era acolo, dar o văd imediat după cum iese de la băile din spatele benzinăriei.Mă observă și schițez un zâmbet mic în timp ce cobor din mașină, lăsând aerul de iarnă să mă învăluie.După cum puteam observa, eram aproape de Sf.Gavriil, căci era o idee mai frig.Mi-am întins oasele amorțite, extrem de somnoroasă.

,,Dimitri!"strigă Flavia dur, apoi deschid panicată ochii.

Flavia se grăbea spre mine, cu un pumnal într-o mână și țepușa în cealaltă și, o secundă mai târziu, sunt apucată de talie și ridicată cu viteză.Încep să dau din mâini și din picioare, în timp ce în jurul meu începuse o agitație mare.Sunt azvârlită peste mașină, de cealaltă parte a ei, apoi o umbră mă țintuiește de asfalt, punându-mă față-n față cu un strigoi.Mă chinuiam cum puteam, însă nu aveam nicio șansă să reușesc ceva cu el.Priveam împietrită cum se linge pe colți, apropiindu-și chipul extrem de mult de al meu.Înainte să-mi dau seama, lacrimi mi se prelingeau pe chip, inima bubuindu-mi în piept, îngrozită.Râde, într-un mod care-mi provoca fiori de greață, apoi își urmărește ghearele cum trasează linii pe gâtul meu.

,,Ah, atât de tentant!Un sânge tânăr și puternic ca al tău n-ar trebui risipit, dar nu este timpul pierdut."

Avea un accent britanic puternic, o eleganță hipnotică, și aproape îi puteam confunda trăsăturile monstruoase cu unele normale.Dar eram prea îngrozită pentru așa ceva.

,,În fine, acum nu este timpul de o gustare.Dar dacă Pavel nu se joacă frumos, s-ar putea să fiu nevoit, din păcate, să-mi afund puțin colții în acest gât maiestuos de lebădă."îl mai privește câteva clipe, având o privire extrem de pofticioasă.

Își înfășură brusc degetele în jurul gâtului meu, ridicându-mă în picioare, dar fără a mă sugruma.Îmi strânge brațele la spate, în timp ce câțiva metri mai în colo se auzeau zgomote de luptă, și vrea să mă ridice pe sus.Mă zvârcoleam de zor, apoi el începe să urle și eu cad pe jos.Mă răsucesc imediat cu fața, Dimitri încăierându-se cu el.Aruncă cu greu strigoiul de pe el, întorcându-se spre mine după ce-i implantează pumnalul între coaste.

,,Ascunde-te!"strigă și pare că sunt trezită brusc la realitate.

Sar în capul oaselor și sprintez spre băi, apoi încui ușa pe dinăuntru și mă ascund după o chiuvetă.Și cred că intrasem în stare de șoc, pentru că, după ceea ce a părut o secundă mai târziu, aud bubuituri în ușă.

,,Sunt eu."

Nici nu a fost nevoie de nume, căci i-am recunoscut imediat glasul.Mă întind și-i descui ușa, iar el se lasă în genunchi lângă mine imediat ce mă zărește.Îmi apucă capul între mâini.

,,Ești în regulă?"mă privește drept în ochi și dau afirmativ din cap.

,,Ai vreo rană?"

Neg cu o altă scuturătură a capului.

,,Ce este?"întreabă, mai liniștit, iar eu atunci simt cum sunt pe cale să izbucnesc din nou în plâns.

Dar nu o fac.

,,Nu am fost în stare nici să mă apăr."abia pot șopti peste nodul din gât, iar el doar îmi apucă capul mai bine.

,,Nici nu ai avut când sau cu ce.Era un strigoi puternic, Anna, și tu ești încă o novice."