Novicea

DOUĂZECI ȘI DOI-NEOFICIAL

După un drum de peste o oră, mai mulți Jurați se adună pentru a deschide ușa grea care oprea continuarea galeriilor.Alt tunel lung și îngust, făcut complet din piatră cubică, ne duce la o altă ușă, care se deschide, apoi în ceea ce părea o poieniță.Dar apoi, când am simțit fulgii de zăpadă leneși pe piele și frigul devenind tot mai aprig, am înțeles că nu eram nicidecum în pădurea atât de cunoscută mie din jurul academiei.Iar când am urcat și ultima treaptă din piatră orice bănuială mi s-a confirmat:ne aflam pe un platou montan, pe una dintre crestele înghețate la care m-am holbat de foarte multe ori de la fereastra camerei mele.

,,Pe aici, copii."ne face Fanin semn, pornind apoi printre brazii înalți și înzăpeziți.

Tremurând cu toții, l-am urmat alte douăzeci de minute, încet-încet zărind silueta masivă a ceea ce s-a dovedit a fi mai curând un castel în miniatură decât un conac.Mă aplec atunci ușor spre Nick, care încerca să-și controleze tremurăturile.

,,L-ai mai văzut înainte, așa-i?"

El se încruntă la ironia mea, concentrându-se apoi să nu se afunde în zăpada încă moale.

,,Nu este vina mea că nu au notat punctele cardinale pe hartă."bombăne, iar eu aproape am scăpat un chicot.

,,Cu grijă, să nu alunecați!"anunță Byron din fața grupului în timp ce urcam alene treptele de piatră, acoperite de o pojghiță de gheață lucioasă precum oglinda.

Imediat ce pătrund pe imensele uși de la intrare realizez că faptul că mă aflam în interior nu făcea nicio diferență între frigul de afară și cel de aici.Holul în care intrasem era extrem de spațios, dar și întunecat și prăfuit.Suntem conduși apoi prin dreapta, în ceea ce arăta precum sala de bal al unui palat imperial, dar care în schimb era umplut până la refuz cu paturi.Sau cel puțin cum le numeau deținuții unei închisori, căci erau mici, înguste și compuse doar dintr-un schelete metalic vechi și niște saltele pline de noduri, plus câte o pătură cârpită și veche pe deasupra.Dar, ținând cont de oboseala groaznică care pusese stăpânire pe mine, aș fi fost în stare și să dorm afară în ger, pe un pat de pietre.

,,Răniții să se adune la mine, pentru a fi mutați într-o încăpere separată."ne anunța Heartfell, vlăguită de efortul fizic mult prea mare pentru o asistentă, în timp ce prin unul dintre culoarele dintre paturi grăbindu-seră câțiva Jurați, fiecare cu câte un sac în brațe.

Îi varsă în cele trei mari șeminee, aruncând apoi și câte o hârtie aprinsă, cinci minute mai târziu lumini calde și timide aruncând umbre dansatoare pe pereții încăperii.Eu mă duc la unul dintre paturi, pe care mă așez și încep să-mi scot ghetele din picioare.În patul din fața mea s-a așezat Nick, imitându-mi gestul.

,,Suntem dați dracului.În adevăratul sens al cuvântului."mormăie, apoi își lasă fața în palme, expirând lung și zgomotos.

,,Este pentru prima oară când compătimesc cu adevărat Jurații.Îți dai seama ce responsabilitate au acum?Să repare situația și să ne țină în siguranță în același timp."

,,Și eu îi compătimesc...Probabil mai ușor le-ar fi să-și ia câmpii."spune Kat, așezată în patul de la capul alui meu.,,...Mai ales cei responsabili cu grădinița și clasele mici."

Noi chicotim scurt, dar într-un mod în care mascăm durerea empatică pentru acei Jurați, apoi ochii lui Nick aterizează pe cineva din spatele meu.Când mă întorc, Zoya se așezase pe patul de acolo.

,,Hey, puștoaico.Cum o duci?"întreabă el, privind-o cu părere de rău.

Ea face o grimasă scurtă, observându-i-se oboseala și anxietatea pe chip.