Novicea

TREIZECI ȘI OPT-DECIZII

Ne aflam într-una dintre camerele de recreere, stând mai mult de pază la ușă, în timp ce le mai ofeream câteva minute împreună celor doi porumbei.Desigur, imediat ce am dat de Nick atunci, l-am plesnit, fără a-i spune că fusese pentru că mă certasem cu Dimitri, apoi i-am sărit de gât, fericită pentru că își găsise pe cineva atât de special.Sinceră să fiu, mă bucura enorm că s-au găsit unul pe altul pentru că, sincer, erau două persoane de-a dreptul speciale și erau perfecți împreună.Chiar acum încercam să fiu cât mai subtilă, când îi priveam cum stăteau unul lângă altul pe canapea, el cu brațul petrecut pe după mijlocul ei și ea cu o palmă odihnindu-i-se pe piciorul lui.

,,Mulțumesc din suflet că faceți asta pentru noi."zice Zoya, pentru a mia oară, făcându-ne pe toți să râdem scurt.

,,Nici Cupidon nu își ia slujba atât de în serios."zice Theo, făcându-i cu ochiul și provocându-i un chicot scurt.

,,Plus, Nick chiar nu arată bine cu fața căptușită."completează Bree, pornind o altă rundă de râsete.

A urmat să discutăm alte nimicuri în timp ce noi patru, adică Bree, Theo, Kat și cu mine, ne plimbam prin încăpere, aruncând priviri și prin ușă, gata să vedem un Dimitri fumegând grăbindu-se în coace.În schimb, totul rămânea calm.

,,Anna, nu ar trebui să pleci?"întreabă Kat și eu mă încrunt, smulsă mult prea brusc din propriile gânduri.

,,Huh?"

Ridică ușor sprâncenele, arătând spre ceasul cu pendul din colț.

,,...Antrenamentul?"

,,Oh....Da."dau din cap, apoi îmi iau jacheta de pe fotoliu și plec.

Nu pot minți, nu prea mă pregătisem în ultimele zile pentru asta.De când ieșisem atunci din Sala de antrenamente nu l-am mai văzut și am împins orice gând legat de el în fundul minții.Chiar și după ce m-am schimbat în hainele de antrenament nu am reușit să-mi fac curaj să dau ochii cu el.Dar totuși m-am convins, eventual, să intru acolo și să mă prefac cât mai bine cu putință că nu se întâmplase nimic.Desigur, oricine poate realiza cât de mare mi-a fost șocul atunci când am intrat și am dat cu ochii de Flavia în loc de Dimitri.

,,Aproape ai întârziat."remarcă ea, aplecându-se spre cutia de lemn pe care o lăsase pe bancă.

Îmi oferă o imitație de sabie și ia și pentru ea una.

,,Unde este Dim...um, Juratul Yablokov?"

,,M-a rugat să țin eu antrenamentul de astăzi."îmi explică scurt, apoi face semn spre manechinele așezate într-un cerc în centrul încăperii.

,,Dar de ce?"insist, ceea ce pare să o irite ușor, dar doar execută o poziție ofensivă asupra unui manechin.

Îi urmez exemplul.

,,Mi-a spus că te-ai obișnuit cu tehnica lui și vrea să te concentrezi mai mult pe a ta decât pe a adversarului.Acum gata cu vorbăria și fii atentă la ce-ți arăt aici."

Îmi dau ochii peste cap la scuza patetică a lui Dimitri, dar în schimb sunt complet focusată pe ce-mi arăta Flavia.Sinceră să fiu, era destul de folositor, căci multe mișcări le făcusem destul de dezordonat până atunci, tehnica ei șlefuindu-mi loviturile cu mult.Până la sfârșitul orei îi imitasem perfect puțin peste jumătate din mișcări, ceea ce mă făcea de-a dreptul mândră.

,,Bună treabă, Young."mă bate ușor pe spate înainte de a lua ambele imitații inofensive de săbii și a le pune la locul lor în cutie.

Iar eu am rămas să mă fâstâcesc pe lângă ea.