TREIZECI ȘI NOUĂ-SĂRUTUL

50 7 0
                                    

M-am zvârcolit câteva ore în pat până am realizat că nu aveam să adorm prea curând, așa că singura soluție pe care am găsit-o a fost să mă îmbrac și să hoinăresc aiurea pe coridoare odată ce asta nu mai era o problemă.Trec pe la stația cu hrănitori, apoi prin Sala de mese, procurându-mi niște ciocolată caldă, urmând apoi să ies afară.Aerul rece de iarnă m-a învăluit imediat, dar nu m-a deranjat.Nu aveam o anumită direcție, ci doar am început să merg fără țintă în timp ce încercam să-mi repet în gând ce învățasem cu câteva ore înainte.Și eram atât de concentrată, încât nu am auzit pașii sau vocile altor persoane, aproape izbindu-mă de ele la colțul dinspre grădina din spate.Sar înapoi, iar ei înțepenesc, urmând să ne relaxăm toți trei.Apoi am văzut că erau Dimitri și Isayah, cel mai sigur făcându-și tura de serviciu la pază.

,,Young, ce cauți aici?"întreabă Isayah, iar eu ridic din umeri, încercând să nu mă uit la Dimitri.

,,N-am avut somn."răspund simplu, sec, iar el strâmbă ușor din nas.

,,Sper că nu ai bântuit așa aiurea înainte de ora permisă."apoi se uită spre Dimitri.,,Iau eu estul."

Dimitri doar aprobă din cap, apoi pornește spre partea vestică.Voiam să merg după el, să discut despre ce se întâmplase, să înțeleg ce se petrecuse, dar mi-era teamă că va bate la ochi pentru Isayah, așa că am pornit în continuare, în direcția opusă.Plus, încă nu eram pregătită să-mi calc în halul ăsta pe orgoliu.Astfel, în doar câteva secunde, mi-am pierdut orice ambiție sau concentrare pentru școală, lăsându-mă să analizez obsesiv reacțiile lui Dimitri.Atât de ocupată, încât nici n-am observat când ajunsesem la jumătate din drum, intrând în zona lui de pază.Mă încordez, vrând să mă grăbesc înapoi înăuntru, dar apoi nu vreau să pară că-l evit.Așa că m-am pregătit pentru a mă reîntâlni cu el, care nici nu s-a uitat la mine, vrând să treacă mai departe.Simt un nod în gât, vrând să las naibii orice plan și să alerg în interiorul academiei, dar mă opresc și mă răsucesc pe călcâie.

,,Ai avut dreptate."spun brusc, fără ca măcar eu să știu la ce mai exact mă refeream, iar el se oprește.

Nu pare să vrea să se întoarcă, dar o face oricum, ascunzându-și aproape perfect curiozitatea.

Aproape.

,,Antrenamentul cu Flavia chiar a fost de folos tehnicii proprii."continui, iar ochii îi sunt străbătuți de ceva ce n-am timp să văd prea clar.

,,Jurata Vasilievnaya este, într-adevăr, o bună luptătoare."dă din cap, eu imitându-i gestul, dar doar din lipsa de subiecte.

,,Astăzi tot ea va conduce antrenamentul?"

Nu răspunde imediat, îndesându-și mâinile în buzunare.

,,Nu.Intră în tura de la granițe atunci."

Dau din nou din cap.Mă mai privește câteva momente, apoi dă să se întoarcă la a-și face datoria, însă eu par a nu fi în stare să-l las.

,,De ce mă eviți?"întreb din senin, el încremenind pentru câteva secunde înainte de a se roti din nou complet spre mine.

,,Nu te..."începe, dar se oprește imediat ce reface contactul vizual.

Pare să dezbată, răceala din ochi scăzându-i treptat, însă nu complet.Expiră prelung.

,,Încerc să înțeleg mai bine situația."

Aștept să continue, dar nu o face.

,,Care dintre ele?"

,,Toate."

,,...Oh."e tot ce zic, jucându-mă nervoasă cu degetele.,,Ar trebui să vreau să știu ce ai gândit până acum?"

NoviceaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum