"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cuvântul îngăduitoare este cel mai potrivit pentru a descrie atitudinea fetelor la reticența mea de a le destăinui vreo parte din trecutul meu. Le-am îngăduit, totuși, să știe modalitatea în care eram tratată în generală, pentru a hotărî singure dacă are rost să își piardă timpul cu mine. Nu-mi doresc să avem o relație prefăcută, de niciun fel, așa că e mai bine să le înștiințez cu privire la unele aspecte, pentru a evita zâmbete false și saluturi doar din politețe sau nici măcar atât. S-au dovedit a fi mai mult decât susținătoare și au reușit foarte ușor să-mi ridice moralul, promițându-mi și asigurându-mă că ele sunt foarte deschise și că nu au niciun motiv să se comporte atât de pueril, după cum au numit ele modul de a se purta al foștilor mei colegi. Ideea ca două fete atât de receptive și vorbărețe nu ar avea nicio problemă în a se apropia de mine, ar fi fost numită paradox de către mine. Aș vrea să susțin că nu am visat niciodată la o asemenea oportunitate, dar adevărul e că întotdeauna mi-am făcut o groază de scenarii în minte, care mai de care mai apropiate sau depărtate de situația actuală, însă mirarea mea profundă încă e prezentă.
Se dă o luptă crâncenă în interiorul meu legat de înclinarea spre posibilitatea de a le accepta ca prietene pe Raine și Harlyn, fără secrete, însă simt o anume reținere, care provine în totalitate din evenimentele anterioare. Nu știu cum voi supraviețui fiind indecisă, pentru că dacă urăsc ceva pe lume este să nu am un drum clar stabilit, un plan pe viitorul apropiat. Totuși, în ultimele luni am trăit într-o incertitudine totală, neștiind nici măcar unde voi studia până de curând. Fără să vreau mă contrariez singură.
Îmi amintesc cum toată noaptea am pălăvrăgit despre lucruri inutile și amuzante, astfel că ne-am dus la culcare pe la ora două, când un grup de vreo cinci fete a intrat peste noi, toate având măști faciale și câte două felii de castraveți în mâini. Erau furioase din cauză că noi făceam gălăgie, iar ele încercau să "mediteze". Dacă nu ar fi fost ele poate am mai fi stat treze și am fi continuat discuțiile despre pasiunile și preferințele noastre. Să fiu sinceră, mă cam lăsasem dusă de val, însă dintr-un motiv sau altul nu regret nimic la momentul actual. Nu garantez că voi avea aceeași părere când voi începe să mă gândesc mai în detaliu la tot ce s-a întâmplat.
Revenind la prezent, mă ridic în capul oaselor, forțându-mi ochii să rămână deschiși, însă întunericul favorizează somnul. Bâjbâi în întuneric după mobil, căci nu m-am încumetat să trag draperiile, altfel le-aș fi trezit pe fete și deja presimt că Raine e tipul persoanei morocănoase dimineața. Cu greu, aflu că este puțin trecut de ora zece. Dau luminozitatea telefonului la minim și verific dacă fetele au fost deranjate câtuși de puțin, dar ele stau nemișcate ca mai devreme. În liniște, caut haine la întâmplare din dulap, după ce evit cu mare dificultate sertarul în care uitasem că se aflau pantofii lui Harlyn. Noroc că abia îl deschisesem când mi-am amintit ce este în el. Merg tiptil până în baie, lumina becului orbindu-mă, pe urmă mă îmbrac cât de rapid pot, căci văd cum ecranul telefonului se luminează, semn că sunt căutată. Îl înșfac și constat cu surprindere că Nevin mă sună. Ies pe hol în mare grabă, încui ușa și răspund, mirându-mă că nu a închis până acum.
