"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Încă nu te-am iertat că nu ai vrut să-mi răspunzi atunci, spune Nevin, mimând supărarea.
Închid dulapul, afișând o față plictisită, știind cât mi-a făcut blondul capul calendar referitor la "de ce am evitat" întrebarea din cadrul jocului de Adevăr sau provocare. Desigur, are dreptate, am mințit afirmând că nu-mi place niciun băiat, dar nu sunt în poziția să expun acest fapt în fața lui, darămite a colegelor mele de cameră sau a bârfitorului de Lance. Nu o spun ca pe o răutate, Lance e un prieten bun, dar mă feresc de gura lui spartă pe cât posibil.
— A trecut mai bine de o săptămână, Nevin, zic, îndreptându-mă către sala de festivități, cu blondul alergând după mine ca să țină pasul. Treci peste!
Aproape că râd la fața bosumflată a lui Nevin, însă mă abțin, căci a cam întrecut măsura. Dacă eu pot să mă stăpânesc și să reușesc să nu-mi iasă numele lui Harlyn pe gură, atunci poate și el să detecteze când un subiect devine saturat.
Pe drumul nostru pe holuri, zăresc câteva anunțuri privitoare la următoarele evenimente, cum ar fi cel de astăzi în care aparent se serbează ziua lui Sherlock Holmes, iar cu această ocazie trupa de teatru a organizat o nouă scenetă, intitulată cu același nume. Se pare că pe data de nouă ianuarie clubul de robotică se va folosi de ziua cuvântului tocilar pentru a-și prezenta inovațiile și a atrage noi membri. Dacă ne scapă de ore, eu și Nevin vom fi prezenți la datorie, cu toate că nu avem de gând sub nicio formă să ne înscriem. Totuși, la evenimente de genul, Nevin și participă, punând întrebări, fiind complet opusul persoanei lui în timpul orelor. El este interesat numai de lucrurile care nu au absolut nicio legătură cu școala.
— Nu ne așteptați și pe noi? răsare Harlyn între mine și Nevin, având mâinile pe câte un umăr de-al fiecăruia.
Nevin înghite în sec, destul de imperceptibil, privind cu coada ochiului porțiunea pe care degetele blondei poposesc pe tricoul lui de parcă ar fi vreun semn dumnezeiesc. Îmi dau ochii peste cap, apoi îl văd pe Zayden proptit de ușa sălii și râzând de enervarea mea. Harlyn se tensionează puțin când trecem pe lângă el și cei doi schimbă priviri intense. Probabil că încă nu au discutat despre mesajele acelea din timpul vacanței, dintre care unul s-a rătăcit pe la Nevin, dar din fericire am rezolvat în timp util, reușind să evităm să ia amploare, iar acum a rămas doar între ei doi.
În era aceasta a internetului, se pot produce conflicte foarte ușor și din motive chiar stupide uneori, însă se pot și rezolva și uita rapid, ca și cum nici măcar nu s-ar fi întâmplat. Pe de altă parte, dacă nu există comunicare nici așa, atunci nu se ajunge niciodată la un consens, cum este cazul lor. Harlyn nu pare să fie conștientă de motivul din spatele plecării lui Zayden la internat, aceasta fiind cauza prăpastiei dintre ei, pe care niciunul nu este dispus să o umple cu compromisuri și înțelegere, ci cu certuri, care mai tare o adâncesc. Dacă nu aș fi cumva în mijlocul problemei deja, aș încerca să repar ce consider că îmi stă în putință, însă mi-e greu să iau partea cuiva în acest conflict.
