"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Sophia e în același timp exact cum mi-aș fi imaginat iubita perfectă pentru Luke, dar și opusul lui în anumite aspecte, care o fac foarte potrivită pentru el, fiindcă se completează reciproc. El e timid, ea e vorbăreață, el are încrederea de sine scăzută, ea radiază a siguranță, el se îmbracă simplu, ea e foarte elegantă și sofisticată. După marea confruntare care s-a dovedit a fi doar Lance făcându-se de rușine cu presupunerile lui greșite, am ieșit toți patru la suc, ceea ce a reușit să-mi îndepărteze mintea de la adevărul că nu știu cât timp îl pot evita pe Nevin. Judecând după numărul de mesaje, apeluri și aparent email-uri, o să mă dea dispărută în câteva minute.
Zarva din curtea liceului se datorează faptului că este ziua porților deschise și deci întreaga proprietate este invadată de părinți cu copii care termină gimnaziul luna viitoare sau care doresc să se mute la o școală mai de prestigiu. Toți inspectează perimetrul de parcă și-ar dori să analizeze și ultima fărâmă de praf. Evenimentul acesta este și motivul pentru ca Sophia ne vizitează tocmai din Londra, căci dorește să se transfere. Sper ca schimbarea drastică de la o relație funcțională la distanță să nu pună piedici între ea și Luke.
Gândul transferului îmi amintește de ultimatumul oferit de mama lui Raine ca să se răzgândească. De-a lungul semestrului am mai presărat ici-colo câte o întrebare despre opinia mamei ei despre notele și mediile acumulate și Raine m-a asigurat că nu este cazul să ne părăsească de la anul, deși nu se știe niciodată. Îmi fac o notă mentală să mai fac o verificare în acest sens cu ea, ca să fiu liniștită.
Decizând că am tras de timp prea mult și că n-ar trebui să-mi mai evit problemele multă vreme, pornesc înspre internat. Mai mult ca sigur că drumul va dura ceva, din cauza tuturor persoanelor care doresc să se informeze despre calitatea traiului nostru. Sper doar că nu voi fi abordată de nimeni, fiindcă am absolut zero chef să dau explicații curățenia generală a clădirii, asistența administratorilor, baia privată dar minusculă și bucătăria și spălătoria la comun, care nu sunt frecventate atât de des pe cât ar trebui.
— Hei.
Tresar ca arsă și aproape că țip din cauza apropierii dintre mine și băiatul al cărui piept aproape că îmi atinge umărul stâng. Pun o distanță respectuoasă între noi și încerc să-mi mențin încruntătura la cote minime, dar nu prea mare succes, căci nu sunt fană a străinilor care se bagă în vorbă fără un contact vizual reciproc înainte.
— Nu ne-am mai văzut de mult, continuă el.
Din instinct îmi mijesc ochii, pentru că n-am nicio idee de ce ar presupune că ne cunoaștem, dar îmi relaxez figura feței și în schimb i-o analizez pe a lui. Are niște ochi de un verde deschis, limpede, iar buzele îi sunt ridicate într-un zâmbet mic. Cumva, îmi pare familiar, dar nu bag mâna în foc că nu e totul decât o coincidență și că el mă confundă cu altcineva.
