"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cât de repede poate trece timpul uneori! Deja este începutul lui octombrie, iar vremea dă semne că s-ar înrăutăți, ceea ce este complet normal. Schimbările din natură sunt mult mai evidente acum decât erau la începutul lunii, în sensul că temperatura nu depășește șaisprezece grade, iar pământul s-a acoperit cu o pătură stufoasă de frunze colorate ce întregesc peisajul tomnatic. Pomii au început să semene din ce în ce mai tare cu niște mâini îndreptate spre cer, ce ne aduce aproximativ la fiecare două zile o ploaie torențială ce durează câteva zeci de minute. Am avut niște motive egoiste pentru care îmi doream ca luna aceasta să ajungă la sfârșit cât mai iute cu putință, acestea fiind înnoirea serialelor mele preferate cu câte un sezon fiecare.
Orele la școală au decurs normal. Lecții, teste, ascultări, teme, stres în cantități normale și acceptabile. Nimic interesant, cu excepția faptului că am ajuns să disprețuiesc într-o oarecare măsură orele de sport, cu toate că pierdem mare parte din oră așteptând-o pe profesoară să-și facă apariția. Nu știu exact de ce le urăsc, însă am o vagă presupunere că este vorba despre Zayden, care este întotdeauna partenerul meu de alergare, chiar și când lipsește vreun coleg. Într-o zi picasem cu alt băiat, cel din fața lui, căci o fată din clasa mea era absentă, iar brunetul a făcut schimb cu el numai ca să pice cu mine. Niciunul dintre noi nu a mai scos un cuvânt față de celălalt din septembrie, de la faza cu petrecerea, când am dormit în patul lui, iar el m-a acuzat pe nedrept, ca și cum ar fi fost vina mea. Nici nu îmi doream să mai interacționăm, de altfel, pentru că el oricum nu pare câtuși de puțin interesat de mine. Cred că până acum a vorbit cu mine doar de dragul de a nu sta mut, ceea ce nu mi se pare deloc imposibil. Totuși, faptul că se chinuie întotdeauna să îmi fie partener la sport...
Pe de altă parte, Nevin e tot mai prezent în viața mea, iar Harlyn chiar îl numește geamănul meu. Cu timpul tensiunea dintre ei a dispărut, însă nu și sentimentele lui pentru ea, care nu mai par deloc reciproce, așa cum credeam la început. Îl observ privind-o cu melancolie și durere, dar când încerc să-i spun de ea, schimbă repede subiectul, iar eu evit pe cât posibil să-l pun într-o situație care să-l întristeze. De asemenea, cu cât nu mai scăpam înainte de Zayden pe unde mă duceam, pe atât acum dau de Hale oriunde m-aș îndrepta. Ba îl găsesc pe culoarul unde se află camera noastră, ba îl surprind în cantină stând la masa alăturată și privindu-ne pe furiș, ba îl zăresc aproape în fiecare pauză în apropierea dulapului meu. N-am idee dacă are vreo legătură cu Lance și Luke, care deja sunt co-mesenii noștri oficiali sau sunt doar coincidențe. Totuși nu înțeleg de ce și-au părăsit colegii de cameră pentru a mânca împreună cu noi, nu că ar fi mâncat ei la aceleași ore înainte...
Este duminică, iar eu am fost forțată de Harlyn să o însoțesc la o recitare de poezii dintr-o cafenea bizară. Raine nici măcar nu a luat în considerare invitația, refuzând-o imediat, fapt pentru care eu am devenit aproape obligată să particip. La început am fost încântată să merg la un asemenea eveniment, însă acum, dârdâind de frig în hanoracul meu scurt și blugii rupți, parcă regret. Mă strâmb când calc în noroi, sărind cât mai departe de el și blestemându-mi zilele că am ales teneșii preferați, pe care va trebui să mă chinui să îi curăț toată seara sau să risc să îi bag la spălat în vreo pungă. Ideea lui Harlyn nu-mi displăcea foarte tare, asta până să aflu că intenția ei nu era aceea de a asculta interpretări de poezii scrise de amatori, ci de a-l vedea pe un băiat numit Michael. Îl consideră drăguț, iar cum eu sunt o prietenă excelentă am acceptat de a o însoți până în Iad, pardon, cafenea. Adevărul e că după două "te rog-uri" deja mă simțeam forțată, fiind conștientă că Harlyn va da orice să mă convingă.
