"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— De ce trebuie să văd asta pentru a doua oară pe ziua de azi? spun indignată, uitându-mă când la Raine, când la Harlyn.
Nu a fost destul că am fost nevoită să văd sceneta asta cu Nevin în loc să facem ora de sport, acum trebuie să suport din nou drama "actorilor" deloc pricepuți, avându-mi prietenele de o parte şi de alta a mea. Am fost târâtă de ele din cauză că ambele plac câte un băiat din trupa de teatru, iar această reprezentație, care va fi ultima pe ziua de azi, şi sper şi pentru toată viața mea, le dă şansa fetelor de a îi felicita. Eu o să mă fac nevăzută când se termină chestia asta, pentru că deja simt că o știu pe de rost și că mă va bântui în somn. Nevin nu are scuză pentru faptul că m-a obligat să văd această oroare, căci, sincer, preferam să transpir la ora de sport.
— Te iubesc, Penny. Eşti lumina ochilor mei, mi-aş da viaţa pentru tine, îl imit eu pe Lucas, cel pe care Harlyn îl soarbe din ochi, prefăcându-se că nu l-am luat în râs.
Prima dată când am văzut-o era amuzant. Nevin îşi bătea joc de orice replică, iar eu eram fericită să-l văd bine dispus, dat fiind faptul că în ultimul timp este o raritate să ne înțelegem aşa bine. Nu ne-am luat la răspunderi, dar am şi evitat subiectele delicate şi personale, iar eu am încercat din răsputeri să îmi calmez natura băgăcioasă, care se pare că mai nou îl scoate din sărite. A doua oară deja nu mai are niciun haz, iar să le văd pe fetele astea două topite după băieți de clasa a unsprezecea este prea mult pentru mine. Înțeleg faptul că sunt arătoşi, dar talentul lor la actorie este aproape nul, şi, din păcate, fața nu îi salvează și nu mă îndeamnă să închid un ochi și să le acord o altă șansă. Pariez că jumătate din audiență este compusă din prieteni de-ai lor care fie au fost obligați să vină, fie au gusturi proaste sau poate nu au altceva mai bun de făcut, iar restul sunt fete ca Raine şi Harlyn, boboace, cărora nu le pasă de ideea bună pusă execrabil de prost în scenă de ei. Sunt convinsă că ele nici măcar nu sunt atente la poveste, ci se mulțumesc cu holbatul.
Îmi rotesc ochii prin sală, plictisită la maxim, cu o dorință arzătoare să îmi iau tălpășita cu prima ocazie. Oricât de mult mi-aş dori să ignor vocea răguşită ce mă zgârie pe creieri a lui Sebastian, ea este singurul lucru pe care îl aud din cauza liniştii din sală şi a boxelor ce o amplifică. Un grup de fete care nu a avut loc pe scaune este atât de interesat de spectacol, că cele patru au priviri uimite, în timp ce urmăresc în detaliu mişcările scenice. Fix lângă ele, doi băieți cască, împărtăşindu-mi suferința, iar în spatele lor, părul creț ce aparține unei persoane fără stare, exaltată, îmi captează atenția. Să fie Hale? Persoana îşi face loc, trecând printre băieți, bănuielile fiindu-mi confirmate. Caută în disperare pe cineva, apoi privirea îi cade pe mine şi ne uităm unul la altul secunde bune, de parcă niciunul din noi nu vrea să cedeze, până când Hale se întoarce şi pleacă. Straniu.
Mă întorc la scenetă, fără tragere de inimă, bineînțeles, preferând ca Hale să mă distragă de o mie de ori decât să ascult continuarea siropoasă. Din fericire este pe sfârşite, căci mult nu aș mai fi suportat. Îmi dau ochii peste cap, rugându-mă ca actorii să taie din spectacol, pentru sănătatea mintală a celor ca mine, pentru că sunt convinsă că nu sunt singura plictisită de moarte. Arunc o ultimă privire în spate, verificând dacă cei de pe rândurile respective sunt interesați, iar văzând că nu, mă ridic de pe scaun înainte ca Harlyn să conştientizeze şi să mă apuce de mâini sau de orice altă parte a corpului disponibilă, astfel că mâinile ei înşfacă aerul. Merg pe margine până ajung în rândul unde se află Luke, pe care l-am reperat cu ușurință datorită faptului că este singurul cu o carte în mână. Prefer să stau lângă el decât între prietenele mele aiurite, care visează la băieți inaccesibili. Poate la fel de inaccesibil cum este Zayden pentru mine.
