"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Săptămâna a trecut ca un fulger, astfel că e deja vineri. Nevin refuză să rostească numele lui Harlyn în afara momentelor când ea e prezentă, ceea ce mă scoate din sărite, fiindcă e clar că ceva s-a întâmplat după ziua lui Hale. Raine are propriile probleme, deși nu le cunosc, dar e clar că e dusă cu gândul în altă parte foarte des, iar mie mi-e prea rușine să vorbesc cu Harlyn despre acest subiect, căci niciodată nu l-am abordat cu ea, de regulă Nevin e cel pe care-l bat la cap.
Cu Zayden nu am mai avut ocazia să mă văd în privat, a fost destul de ocupat cu clubul de teatru, care pregătește un nou spectacol. Singurele ciocniri au fost reprezentate de ora de sport, de privirile aruncate unul altuia pe hol și câteodată statul la aceeași masă la cantină, cu toate că el nu servește mai mult de o masă pe zi acolo. Interacțiunile noastre au fost minime, iar cu cât trece timpul, cu atât mă obișnuiesc mai tare, dar în același timp sunt mai mâhnită de fiecare dată. De ce a trebuit să-mi placă de un băiat cu un trecut așa complicat și strâns legat de colega mea de cameră?
După ce am aflat de excursie, informații despre ea au început să se răspândească peste tot, chiar și prin profesori. Am văzut numai elevi entuziasmați, iar câțiva au făcut paralele cu excursia de la începutul anului școlar, care se terminase înainte ca eu să ajung la internat. Acestea două sunt asemănătoare în sensul organizării cu coordonatori, cu toate că cea din toamnă este o nouă adiție. Se pare că nu mai e așa mult până o să apuce Lance să fie unul. Dirigintele nostru ne-a prezentat aspectele materiale și geografice. Suma de bani pe care o plătim include toate mesele, cazarea și transportul, dar nu și prețul obiectivelor turistice pe care potențial le vom vizita, fiindcă e alegerea fiecăruia dacă va participa, ceea ce se va hotărî pe moment, nu de dinainte. Va trebui să-mi sun părinții cât de curând, deoarece am nevoie de confirmarea lor electronică referitoare la acceptul de a merge în această excursie, iar eu nu sunt genul care să falsifice astfel de acte, spre deosebire de Lance. "N-au ei timp de asta, mă lasă oricum" e argumentul lui.
— Vreți să veniți să vedeți ce am făcut împreună cu clubul de robotică? ne întreabă Raine, iar eu mă încrunt.
Clubul de robotică...?
— Da! Venim, mi-o ia Nevin înainte, afișând un zâmbet strălucitor și larg, care combate confuzia mea.
Raine pleacă fericită, iar eu mă întorc către prietenul meu blond, progresiv tot mai nelămurită.
— De când e în clubul de robotică?
Și de ce el știe și eu nu?
E rândul lui să îmi oglindească expresia. Ne dăm la o parte din ușă, fiindcă blocam ieșirea.
— De două săptămâni cred, spune el. Dar erai și tu la masă când ne-a spus. Ai fost singura care nu a felicitat-o.
Îmi pică fața. Când a fost asta? Nu-mi amintesc. Am stat de multe ori la masă cu Raine în ultima vreme, dar nu-mi sună deloc cunoscut. Având în vedere că nu i-am adresat niciun cuvânt de urare denotă faptul că eram pierdută în propria lume, cum se întâmplă des când mă afund în gânduri. Nu aud și nu simt nimic din jur, sunt doar eu cu gândurile mele. Ca de obicei, mi-am ales cel mai prost moment să nu fiu atentă.
