"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Harlyn a adormit aproape imediat ce i-am dat drumul. Am învelit-o cu pătura, însă nu m-am putut îndemna s-o curăț pe față, căci mă simt atât de neputincioasă, că mi s-a părut un gest nesimțit s-o trezesc doar pentru a o spăla. Am preferat să nu-i deranjez somnul. Trauma suferită bănuiesc că a fost un motiv îndeajuns cât să ajungă rapid în împărăția viselor, acolo unde își poate imagina unicorni și prințese, cu toate că mă îndoiesc că nu-și va aminti nimic din ceea ce tocmai i s-a întâmplat. O astfel de experiență nu se uită cu ușurință, și probabil că șansele sunt cu atât mai mici cu cât nu ești obișnuit cu astfel de situații, Harlyn trăind în puf până și în internat. Nu toți colegii mei au atâtea haine câte deține ea, sau atâția bani de buzunar. Dacă și-ar dori, ea ar putea sta cu chirie, în condiții de lux, fără să fie nevoită să împartă camera cu alte două fete, însă ea a preferat să aibă cât mai mult contact cu colegii de liceu.
Mă ridic cu grijă, aruncându-i încă o privire blondei a cărei păr stă răvăşit pe pernă, iar porțiunile de sub ochi, unde abia s-au uscat lacrimile amare, sunt încercănate. Fața ei este încruntată, iar pleopele i se zbat din când în când, semn că nu are vise prea plăcute. Machiajul ei este ruinat, pentru că lacrimile i l-au împrăștiat pe toată fața, însă atunci când i-am întins un șervețel umed a reușit să își înlăture cam jumătate din el. Am remarcat şi că antebrațele sale sunt pline de vânătăi, acolo unde, îmi imaginez, bărbosul a strâns-o. Nu-mi pot imagina prin ce traumă a trecut și încă trece. Este atât de fragilă... chiar și comparativ cu mine. Prin oricâte lovituri am trecut din cauza Jiei, situația lui Harlyn este cu mult mai complexă și cu siguranță va produce urmări mult mai grave.
Îmi amintesc că sunt în camera băieților abia atunci când Zayden vine din baie purtând doar blugi, oferind o priveliște pe care nu o pot admira din cauza supărării și a neliniștii, cauzate de pățania lui Harlyn. Zâmbeşte rece, varianta lui tristă de la rânjet, probabil. Cred că sunt şi eu o epavă în momentul de față, la fel ca prietena mea, pentru că așa mă simt. Părul îmi stă în toate direcțiile, dar nici nu încerc să-l aşez, iar la machiaj nici nu vreau să mă gândesc, însă cert este că nu a ajuns chiar în stadiul machiajului prietenei mele. Hainele mele sunt boțite, pentru că Harlyn s-a prins strâns de ele, dar nu mă deranjează acest lucru, pentru că tot ce-mi trece prin minte este cum i-ar putea face cineva aşa ceva unei fete. O să ne gândim abia mâine la starea în care vom înapoia hainele închiriate. Nu mă îndoiam de existența oamenilor fără suflet, iar cazuri de viol sunt destule, însă în niciun caz nu mi-aş fi imaginat că Harlyn ar putea trece prin aşa ceva. Mi-aş dori să fi fost eu în locul ei, doar ca să nu o mai văd în starea aceasta deprimantă, deşi probabil că nu mi-ar conveni, de asemenea, să mă aflu eu în pielea ei. Va fi marcată pe viață probabil, iar asta mă neliniștește. Ce se va întâmpla cu ea?
— Nu te duci să te schimbi şi tu? şopteşte Zayden, frecându-și ceafa stânjenit.
Dau din cap, absentă, privindu-mi degetele de la picioare. Mi-ar prinde bine un duş rece care să mă facă să uit ce tocmai s-a întâmplat, pentru că de regulă în cabină mă simt ca în altă dimensiune, un univers în care grijile sunt îngropate adânc în pământ, iar stresul nu există. Zayden se întoarce cu spatele, moment în care uit pentru o secundă de Harlyn şi nenorocirea ei, şi mă concentrez pe tatuajul mic dintre omoplați, un triunghi echilateral, în care este evidențiat unghiul de sus. Îşi trage tricoul peste cap, astfel că nu apuc să-l analizez mai bine și să încerc să descifrez înțelesurile desenului, simplu de altfel. Clipesc des în încercarea de a alunga somnul, însă sfârşesc prin a căsca prelung și a-mi dori să mă culc cât de curând, cu toate că îmi fac griji pentru Harlyn. A fost într-adevăr o noapte cu peripeții, însă în cel mai prost mod posibil. Știam că posibilitatea ca lucruri neașteptate să se întâmple este mare, dar nici într-o mie de ani nu m-aș fi gândit că aș privi cum o persoană apropiată este maltratată în asemenea hal. Nimeni nu merită să experimenteze o astfel de tulburare, să i se deschidă o rană sufletească atât de adâncă și mai ales la o vârstă atât de fragedă, la care abia înveți să ai grijă de propria persoană și abia îți începi viața de adult. Nimeni nu este de fapt pregătit de o astfel de experiență.
