"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mama a reacționat surprinzător de calm, cel puțin față de Anthony, nu pot băga mâna în foc că se va comporta la fel mai târziu când, inevitabil, va cere o explicație de la mine. Teoretic, îl cunoaște pe Zayden, dar mă îndoiesc că i-a reținut numele în vacanța de iarnă, căci bunica l-a pomenit de vreo două ori în fața ei drept Zack.
Tony mă anunță că coordonatorul băieților îi va anunța părinții lui și că a vorbit cu el să rămână între ei toată această situație, lucru pentru care îi sunt complet recunoscătoare. Îi arăt gratitudinea mea mulțumindu-i de o mie de ori.
— Nu e nevoie să-mi mulțumești. Mi-aș fi dorit doar să fii singură, murmură el, indispus.
După ce pleacă mă îndrept către sala unde luăm masa de prânz. Pot în sfârșit să răsuflu ușurată, am trăit în stres mai bine de doisprezece ore, timp în care am scăpat ca prin urechile acului din toate obstacolele care mi s-ar fi putut abate în cale. Harlyn, Raine și Hale au crezut că după ce am ieșit să iau o gură de aer doar m-am plicitisit și m-am întors în camera noastră, unde m-au găsit încercând să dorm la vreo două ore distanță după ce am dispărut. Nevin avea alte activități aseară, care-mi sunt necunoscute, așa că nu a chestionat ora târzie la care i-am răspuns la mesaje.
Mă pun la coadă, în spatele lui Lance, care arată ca și cum și-ar da duhul în secunda doi și, în consecință, nu are mult chef de vorbă, dar totuși îmi recomandă să aleg supa cremă și pilaful. După ce avem amândoi farfuriile pline, scanăm mulțimea în căutarea prietenilor noștri, care într-un final au reușit să se așeze toți împreună. Mă așez între Ava și Harlyn și observ la scurt timp că masa are șase scaune, toate ocupate, iar Zayden nu este aici cu noi. Lipsa unui scaun liber îmi indică faptul că ori nu-l așteptăm ori se cunoaște că el nu ia masa cu noi. Mă încrunt, dar îmi relaxez rapid expresia facială, fiindcă nu este nici locul și nici timpul să dau de înțeles că am fi mai mult decât amici.
Douăzeci de minute de liniște mai târziu, timp în care Hale, Raine și Ava au căscat de parcă ar înghiți pământul din cauza oboselii și a puținelor ore de somn, căci nu ne permiteam să pierdem micul dejun, ne strângem toți în curtea pensiunii ca să plecăm să vizităm niște obiective turistice. Nu m-am putut concentra pe detaliile coordonatorilor despre ce urmează să vedem din cauză că toată ziua m-am întrebat unde e Zayden. I-am scris câteva mesaje, dar am primit doar răspunsuri scurte la primele și de o oră nu mai dau deloc de el.
— Te sună mama, spune Hale, arătând cu capul înspre telefonul din buzunarul meu care luminează prin materialul blugilor.
Arunc o privire scurtă către Raine și Harlyn să văd dacă s-au prins de sensul propoziției lui Hale, iar confuzia lor îmi dă de înțeles că bănuiesc ceva. Mă scuz și mă îndepărtez de grupul nostru, cu Hale pe urmele mele, care cred că de fapt nu vrea să dea explicații. Mă așez pe un scaun de lângă clădirea noastră, fiind relativ gol în jur, iar Hale rămâne la o distanță considerabilă, fumându-și țigara în liniște, ca și cum vrea doar să mă vegheze, nu să tragă cu urechea la conversație.
