— Raine! o strig pe brunetă, reușind s-o fac să se oprească înainte de a se pierde prin mulțime.
Se oprește brusc și mă privește confuză și nerăbdătoare, în sensul că își dorește ca eu să spun mai repede motivul pentru care am invocat-o. Ei bine, nu sunt complet sigură, dar, dacă nu mă înșel, mă pot lungi toată ziua dacă este nevoie. Unul din talentele mele ascunse constă în a sporovăi fără sens minute întregi, fapt ce mă avantajează la eseurile primite la școală. Acum că i-am captat atenția, încep să turui:
— Uite, Raine, trebuie neapărat să facem ceva. Harlyn e insuportabilă, iar eu nu pot sta privind-o cum se distruge pe ea, mai ales dintr-un motiv atât de prostesc ca un băiat pe care îl place de mai puțin de trei săptămâni! spun cu o viteză inimaginabilă, apoi fac o pauză pentru a inspira și expira profund. Pare mai afectată de despărțirea de Michael decât de abuz, adaug, apoi îmi dau seama că am părut insensibilă.
— Crezi că mie-mi convine? se răsteşte, reuşind să mă sperie într-o oarecare măsură. Am încetat să mai încerc de când m-a jignit în ultimul hal. Nu îşi poate permite să îmi vorbească în felul în care a făcut-o iar eu să îndur. Nu sunt tu!
Rămân şocată, mâinile ce stăteau întinse în față căzându-mi pe lângă corp. Mă simt dezamăgită că ea tocmai a spus ce credea verde în față, într-un acces de furie, fără a-şi retrage mai apoi cuvintele. În mod normal, Raine este o persoană foarte calmă, care cu greu îşi pierde cumpătul, însă, de data aceasta pare că am reuşit performanța de a o scoate din sărite, astfel încât acum mă simt ca un obiect mic, neajutorat, scanat de privirile ei scrutătoare şi necruțătoare, ce caută să mă facă să dispar, ca şi cum ea ar avea raze laser în ochi. De asemenea, niciodată nu mi-a dat impresia unei persoane critice, dar se pare că m-am înșelat. Tot mai multe persoane își dau arama pe față zilele acestea.
Înghițind în sec, sap adânc după curaj, găsindu-l tocmai când ea se întorcea cu spatele, cu scopul de a pleca. Dacă tot nu este cooperantă, nu are rost să o plictisesc cu rugămințile mele, așa că abordez un subiect la fel de urgent, dar cu o importanță mai redusă.
— Dar despre discuția cu Nevin ce poți spune? o interoghez, cu mâinile încrucișate, sperând să par încrezătoare și chiar înfricoșătoare.
Trebuia să aduc asta în discuție și se pare că a funcționat, căci i-am atras atenția. Face stânga împrejur, arătând confuză, dezorientată. Nu înțelege la ce mă refer. Ori este o actriță foarte bună.
— Mi s-a adus la cunoştiință că voi doi ați purtat o conversație aprinsă, cu mențiunea că păreați un cuplu. De vreme ce Nevin nu îmi dă vreo lămurire, m-am gândit să te întreb pe tine, sperând ca măcar tu să îmi mai fii prietenă.
Gura i se mişcă într-un mod ciudat, aproape imperceptibil, ca şi cum şi-ar mesteca limba, ceea ce ar fi foarte probabil. Dacă situația nu ar fi atât de tensionată, am râde amândouă de postura mea nefirească și de încercarea mea ratată de a părea fioroasă.
CITEȘTI
Sunt cine vreau să fiu
Teen Fiction"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...