"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Acum că Harlyn nu se mai poartă cu noi de parcă am maltratat-o, apele s-au liniştit. Nu a revenit complet la sinele de dinainte, însă se observă cu uşurință asemănarea. Nu ne mai dă la o parte, ne împărtăşeşte îngrijorările ei, dar, cu toate astea, ceva a rămas din Harlyn cea întunecată. Precauția. Chiar ea a spus că nu o să revină pe deplin la cea de dinainte, pentru că era uşor să sfârşească rănită, cuvinte cu care rezonez la un nivel spiritual. Îşi doreşte să fie mai puternică, iar eu o respect pentru ambiție, și de asemenea, consider această transformare o evoluție în bine, deși drumul a fost cam anevoios, însă, din fericire, nu de lungă durată.
Pe de altă parte, Raine este puțin cam distantă, iar deşi am încercat de câteva ori să vorbesc deschis cu ea despre schimbarea de direcție, nu am reuşit să scot de la ea mai mult de două vorbe, ambele despre cum şcoala o dă peste cap. Vreau s-o înțeleg mai bine şi să o ajut dacă este în puterile mele, dar dacă nu ştiu cauza problemelor ei, mâinile îmi sunt legate. Nu pot ghici. Nu mă încred în faptul că purtarea ei ulterioară este numai cauza școlii, prin extensie a mamei ei pretențioase, care se așteaptă la notele maxime, deși acum că mă gândesc, m-a mințit mai demult când mi-a spus că nu o ceartă și că ea vrea să o facă mândră. Nu o voi trage la socoteală, căci asta ar însemna să se închidă și mai tare. În cel mai bun caz voi găsi singură un motiv plauzibil pentru care a fost nevoie să îmi vândă o minciună.
— Cât mă bucur că vine vacanța! Nu mai puteam aştepta.
Lance ia loc lângă mine, oferindu-mi un zâmbet radiant. Îmi schimb poziția pentru a-l putea privi. Îi zâmbesc și eu la rândul meu, dar slab, nefiind încă complet atentă la el, gândurile mele având tendința de a zbura înspre cele două prietene ale mele. Nu știu de ce mă așteptam ca totul să rămână intact ca la început, cu timpul relațiile de orice fel se erodează, ca urmare a unor factori externi și interni. Speram doar să fim la fel de vesele și apropiate măcar acești patru ani... Nu aveam vreo speranță ca la facultate să mai avem contact una cu cealaltă, căci cel mai probabil vom merge pe drumuri total diferite, date fiind interesele și perspectivele noastre diferite.
— Pământul către Aloy! mă strigă el, fluturând mâna prin fața mea.
— Da, căpitane! replic, făcând semnul acela specific soldaților, pe care Lance îl adoră.
El râde, copiindu-mi gestul. Atmosfera este atât de plictisitoare în ultimul timp, încât zilele trec în neştire, fără să simt că am făcut ceva special. Înainte era altfel. Îl aveam pe Nevin, pe care îl vedeam de când deschideam ochii până când mă băgam la culcare, le aveam pe fete să mă înveselească toată ziua, iar acum... Nici mie nu-mi vine să cred ce întorsătură au luat lucrurile, ceea ce e îngrijorător având în vedere că mă uit la multe seriale dramatice. Este un semn. Nu m-am uitat la destule! Deși aplicația TV Time care face socoteala numărului de zile petrecute uitându-mă la seriale spune altceva...
