"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Zayden îşi scoate o altă țigară din pachet, de parcă nu tocmai a fumat una. Vrea să îşi facă plămânii ferfeniță şi nu ştie cum? Nu că ar fi problema mea sau sănătatea mea, e strict treaba lui. Nu am avut niciodată o părere proastă sau separată despre fumători, pentru că fiecare are dreptul să facă ce îşi doreşte, mai ales că sunt unele pastile care pot fi mult mai dăunătoare. Totuşi, cunosc efectul nociv al fumatului asupra plămânilor şi nu încurajez pe nimeni să se apuce sau să continue, însă, nu judec o persoană doar pentru faptul că fumează. Cei care arată cu degetul fumătorii ar trebui să conştientizeze că suntem diferiți, că toți avem părțile noastre bune şi rele şi trebuie să ne acceptăm aşa cum suntem. Cel mai important lucru e că perspectivele noastre sunt complet distincte, astfel că ce unii consideră greşit, alții spun că e corect.
— Nu ți-a fost destulă una? râde Hale, deținând un zâmbet pe care îl pot caracteriza doar ca malițios.
Zayden îşi îndeasă pachetul într-unul din buzunarele blugilor, ținând țigara între buze, amintindu-mi că nu am stat niciodată atât de aproape de un fumător, cu excepția unei singure dăți când Jia a decis să încerce, însă după două inhalări a aruncat-o drept în coş, tuşind groaznic. Spre deosebire de alte persoane, eu nu am probleme cu fumul şi mirosul lor, le pot agrea, dar asta nu înseamnă că accept să fiu un fumător pasiv.
— Nu am motiv să fumez mai rar, dă Zayden din umeri, privindu-l sfidător pe fratele meu.
Tonul lui denotă plictiseală. Dacă aceleaşi cuvinte ar fi ieşit din gura lui Hale, mi-ar fi dat impresia că este arogant, însă Zayden nu pare nici să încerce să fie. De asemenea, de ce are nevoie de un motiv să nu îşi facă rău singur? Nu voi înțelege niciodată, probabil.
— Ce propuneți? întrebă Luke, împreunându-şi şi despărțindu-şi degetele în mod repetat, semn de entuziasm controlat.
— Eu mor de foame, afirmă Nevin, mângâindu-şi burta şi scoțându-şi buza de jos în afară în direcția mea, conturând o imagine de cățel trist, pentru a mă înduioşa.
Îmi vine să râd la gândul că Nevin a mâncat mai devreme destul de consistent şi încă îi este foame. La cât de slab e nu aş fi zis niciodată că ar avea un aşa apetit, şi un metabolism atât de bun. Ce n-aş da să pot mânca atâta şi să nu mă îngraş! Pe de altă parte, ar fi o risipă de bani şi nu îmi permit să îi folosesc pe mai mult decât strictul necesar. Dar, mâncarea este un strict necesar, chiar și cea din oraș, chit că prețul este colosal comparativ cu cel de la cantină.
Pe drumul spre mall am fost asaltată de întrebări despre Harlyn, căci Lance vrea să îi dăruiască un cadou, pe viitor, dacă se dovedeşte că şi ea îl place. Nu i-am dat foarte multe detalii, pentru că nici eu nu o cunosc foarte bine încă. Am încercat să fiu pragmatică, diplomată, nelăsându-l să observe faptul că mă străduiesc să scap de el, pentru că prietenul meu blond se simte extrem de inconfortabil şi aş prefera să-l ajut pe el, căci şi el m-a reconfortat atunci când aveam o stare nu tocmai fericită. Nevin a rămas pe parcursul discuției tăcut, deşi eu sunt convinsă că el o ştie mai bine pe colega mea de cameră și l-ar fi putut ajuta mai bine. A preferat să-şi păstreze cunoştințele doar pentru el.
