"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Îmi pare rău! şopteşte Nevin, dar eu continui să mă uit înspre tablă, pe care profesorul de matematică scrie de zor un exercițiu extrem de lung.
Oricât de mult mi-ar plăcea matematica, felul în care profesorul nostru o prezintă nu mi se pare tocmai cel mai adecvat. Din fericire, exersarea pe lângă temele date mă ajută să o înțeleg mai bine decât în clasă, așa că am reușit să nu rămân în urmă momentan. Nevin totuși este puțin paralel, astfel că sunt nevoită foarte des să îmi pierd pauzele explicându-i anumite teoreme, pe care nu le pricepe niciodată și sfârșește pierzându-mi timpul și copiind la teste din lucrarea mea, chiar dacă nu avem aceleași subiecte. Mă întreb când o să vină ziua când o să primim nota unu pentru copiat, căci de multe ori testele noastre sunt aproape identice.
Este a cel puţin zecea oară doar în ora aceasta când el îşi cere iertare, iar eu i-am zis încă de prima dată că e OK, însă el continuă, de parcă ar schimba ceva niște cuvinte. Toate pauzele am plecat rapid din clasă, astfel încât el nu a reușit să mă urmărească, și m-am asigurat că intru înapoi abia când profesorul era aproape de clasă, pentru a mă feri de vreo discuție inutilă. Până acum mi-a reușit faza cu evitatul, dar nu va funcționa la nesfârșit, căci mai devreme sau mai târziu se va prinde. Pun pixul jos, decizând că devine ridicol și că ar trebui să încetez cu această atitudine copilăroasă.
— Ştii măcar pentru ce îţi ceri scuze? îl întreb cu scopul de a-l testa.
Nevin e debusolat şi total pierdut în spațiu, fapt care îmi demonstrează că nu a înțeles nimic din purtarea mea anterioară. Abia acum observă câte formule nu a scris în cele câteva zeci de secunde în care a fost atent la mine, pe când eu am transcris câte ceva, dar nu tot. Sper că există elevi care să fi scris, ca să pot copia de la ei lecția, cu toate că de regulă eu sunt cea care împărtășește lecțiile cu ceilalți, nu invers.
— Pentru că te-am supărat, răspunde simplu și confuz.
Îmi dau ochii peste cap, bătând din picior în mod obsesiv. Îmi întorc ochii spre fereastră, privind cum natura devine tot mai moartă pe măsură ce timpul trece. Prefer atmosfera rece de toamnă decât canicula verii, însă îmi displac ploile lungi, care produc fiori pe coloana mea. De asemenea, nu suport când hainele se lipesc de corp, expunând părți pe care le acopăr prin hanorace și blugi.
— Şi cu ce m-ai supărat?
Sunt ironică. Încerc să-l fac să recunoască faptul că el nu ştie motivul adevărat pentru care l-am evitat toată ziua precedentă, care a fost, fără doar şi poate, oribilă. Previzibil, Harlyn s-a supărat după ce a primit un mesaj de la Michael în care o anunța că s-au despărțit, însă a fost prea prinsă în trecut, simțind remuşcări, că nu a acordat destulă atenție acestui fapt. Presimt că azi o va face, de vreme ce s-a îmbărbătat suficient cât să păşească țanțoşă pe holurile liceului, aşa cum ne-a obişnuit, ca o regină a acestui loc. Mi-e teamă de momentele care se apropie în care ea va fi pe deplin conștientă de separarea lor, în care sunt implicată, iar eu voi fi nevoită să îi ofer explicații amănunțite. Încă nu sunt pregătită, deoarece nu mi-am alcătuit un discurs și nici nu am vreo portiță de scăpare.
