Mă uit înciudată cum Harlyn se chinuie să îndese niște haine în valiză și cum au trecut-o toate sudorile și i-au stricat machiajul pe care nu va avea timp să-l retușeze dacă se mai moșmondește cu bagajul. Eu și Raine, pe de altă parte, ne facem de lucru, căci noi am tras fermoarul bagajului de ieri deja. Singurele obiecte pe care le-am adăugat astăzi au fost periuța, pasta de dinți și pieptănul. Asta îmi amintește cum Luke a finalizat pregătirile cu o săptămână în urmă și ultimele șapte zile s-a descurcat cu trei tricouri și două perechi de pantaloni, fiindcă el oricum nu are multe obiecte vestimentare la internat.
— Harlyn, stăm patru zile la munte, nu ai nevoie de atâtea haine, îi spune Raine.
— Am nevoie de minim trei ținute pe zi. Mai ales dacă urcăm pe munte sau ceva, o să transpir și o să trebuiască să mă schimb.
Îmi dau ochii peste cap în glumă, primind o privire mustrătoare de la blondă. Numai ea s-ar putea gândi la toate aceste posibilități. Uneori mă întreb de ce ne-a ales pe noi drept prietene, care suntem paralele cu conceptele modei și noile tendințe și cum de nu s-a integrat în grupul fetelor populare, precum Valencia, Lexi și Natalia, care par că se interesează doar de haine, exact ca Harlyn.
Ultimele săptămâni au trecut ca un fulger. Nevin a fost oarecum distant și și-a petrecut mare parte din timp pe la întâlnirile cu comitetul, care n-am avut niciodată idee cât de dese sunt. Evident că Nevin nu e obligat să participe la fiecare, însă mi-a destăinuit că îi face plăcere să vină cu idei și să ajute cu planificarea de evenimente, deși n-aș fi zis că el ar fi în stare să își dea silința pentru ceva. Multe după-amieze s-au desfășurat cu mine și Raine la cafenea făcând teme, ceea ce ne-a mai apropiat. Harlyn e la fel de absentă ca Nevin. Cu Zayden nu am reușit să ies prea des, dar cam o dată pe săptămână Raine l-a chemat să ne ajute la fizică și matematică, ceea ce nu m-a deranjat, dar în același timp mă simt ciudat să știu că ei sunt într-atât de apropiați încât să nu se sfiască să îi ceară o mână de ajutor. Pe lângă asta, ne-am mai văzut de câteva ori prin parc sau mall, dar mai mult de o oră nu ne-am permis să stăm.
Primesc un mesaj de la Hale, cu care am început să vorbesc după marea revelație că amândurora ne-a fost teamă să ne apropiem de celălalt din cauza unor păreri greșite. În mare îmi trimite melodii, care de cele mai multe ori nu sunt pe gustul meu, dar le ascult până la capăt și îi zic opinia mea sinceră. Nu s-a ofensat niciodată până acum că nu avem aceleași gusturi muzicale, ceea ce mă surprinde. Înainte să ne punem de acord cu perspectivele noastre, m-ar fi acuzat că nu știu ce e frumos.
Ușa se deschide, deși credeam că e închisă. Toate trei ne întoarcem instant către ea, văzând cu stupefacție că în umila noastră cameră au pășit Lance și Zayden, care în ultimul timp sunt aproape de nedespărțit. Ce-i drept, amândoi sunt în clasa a unsprezecea și deci au mai multe în comun.
CITEȘTI
Sunt cine vreau să fiu
Teen Fiction"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...