"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Uşa este trântită cu putere de perete, întreruptându-ne pe mine şi pe Nevin din vizionarea unui al alt episod la rând, dar nu am reușit să țin cont al câtelea. Singura pauză pe care am făcut-o a fost pentru a merge la cantină ca să mâncăm. Hale tresare, fiind trezit a doua oară pe ziua de azi într-un mod brutal, fapt pentru care înjură pe sub mustăți. Aproape că îl compătimesc. Dar totuși, de unde atâta somn în el?
Zayden şi o fată pe care cred am mai văzut-o în cantină atunci când el a respins-o, intră, el practic târând-o după el, cu mâinile pe lângă corp, iar ea agățându-se cu toată forța de el. Cel mai dezgustător lucru la tot tabloul pe care îl conturează amândoi este modul în care ea nu încetează din a înșira săruturi pe porțiunea de gât care îi este accesibilă, lăsând o urmă de ruj aprins roșu, de parcă tocmai ce și l-a întins pe buze. Un fior mă cuprinde pe șira spinării în momentul în care identific că unele porțiuni roșiatice, unele chiar dând către negru, și-au căpătat culoarea în urma unor mușcături. Fata se prinde de gulerul tricoului lui Zayden, fapt ce-l ia prin surprindere, iar în momentul în care el își întoarce capul, ea îi capturează buzele cu ale ei, disperată și nepăsătoare, ignorându-ne complet existența.
— Scuzați-mă că vă întrerup, dar nu sunteți singuri, intervine fratele meu, morocănos.
Mulțumesc, Hale! Nu vreau să mai particip la acest spectacol dezgustător.
— Ai pățit ceva? şopteşte Nevin. Eşti palidă.
Ca şi cum aş fi prinsă în flagrant, clipesc des, încercând să-mi limpezesc mintea şi să privesc în oricare altă parte decât la Zayden ai căror ochi ce răspândesc vinovăție sunt fixați într-ai mei. Înghit în sec, imaginile derulându-se din nou şi din nou în spatele pleoapelor mele, nedându-mi pace. Ce se întâmplă cu mine? Nu ar putea să-mi pese mai puțin de noua cucerire a brunetului și de el, în special. Deține libertatea de a face orice își dorește, singurul aspect la care trebuie să se gândească este locul în care alege să se afișeze în felul acesta.
— Acum dă-mi cheia, spune el ferm, întorcându-se către fată.
Ea are păr lung blond, de o culoare deschisă la care am visat dintotdeauna, bineînțeles că vopsit, ochi mari verzi şi bine conturați de tuș, iar rujul roşu de pe buzele sale pline este acum întins şi neuniform, atât pe gura ei cât şi pe a lui Zayden. Ea ne aruncă, pe rând, tuturor celor din cameră priviri superioare și pline de ură, de parcă este vina noastră că Zayden a decis că ar fi mai bine să dea dovadă de bun simț, care i-a lipsit până acum. Prefera să asistăm la spectacolul lor? Nu a fost înzestrată cu niciun pic de rușine?
— Acum, Natalia! Nu am tot timpul din lume! spune el, pe un ton glacial, dar calm, întinzând mâna înspre ea, în așteptarea cheii, pentru orice o avea el nevoie de ea.
