"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— De ce îți faci deja lista cu chestii de pus în bagaj? Excursia e peste trei săptămâni.
Din ce știu, data excursiei este aproape de finalul lunii aprilie, iar noi abia suntem la început. Am reținut eu greșit?
— Vreau să fiu organizat, îmi explică Luke. Îmi scriu din timp, pentru că îmi mai amintesc pe parcurs. Dacă mă apuc de bagaj cu câteva zile înainte, uit sigur ceva.
Are sens, dar în același timp mi se pare cam devreme. O săptămână ar fi fost arhisuficientă.
— Ugh! face Nevin exasperat, afundându-și capul în cartea de fizică.
— Ce ai mai pățit?
Nevin scoate capul din carte câteva secunde, analizează stânga-dreapta încăperea, după care își scufundă capul înapoi de unde l-a scos.
— O să rămân pe vară la fizică, spune cu sunete înăbușite. Și Harlyn, adaugă, atât de încet că abia înregistrez sunetul.
Mă așteptam ca ea să fie cauza mâhnirii lui, dar nu ca el să recunoască. Referitor la materii și incapacitatea lui de a învăța, nu e nimic nou.
— Mi-ai rămas dator cu o poveste de la ziua lui Hale, îi amintesc eu, deși sunt destul de sigură că nu a uitat vreun moment, ci că atunci când mi-a promis doar voia să scape de mine și era puțin cam prea beat ca să gândească prea tare.
Nevin aruncă un ochi pe deasupra cărții, dar când vede că mă uit direct la el se bagă la loc. Știe că nu mai are cale întoarsă. Deja a trecut destul timp, iar din ce îmi amintesc, el îmi spusese că mă va pune la curent în aceeași seară, ceea ce nu s-a întâmplat.
— Păi... începe el, dar e întrerupt de ușa deschizându-se, pe care intră ca un fulger Lance și Zayden.
— Nu știu ce a fost în capul meu, spune Lance.
El se aruncă pe pat, pe partea dreaptă, dar o grimasă de toată frumusețea îi pune stăpânire pe față și se rotește instant pe cealaltă parte.
— Voi ce ați pățit? întreabă Luke, supărat că a fost deranjat de la lectură.
Cât timp eram concentrată la Nevin, Luke s-a gândit că e o oportunitate să citească. Totuși, foșnetele și zumzetele cauzate de Lance și Zayden l-au deranjat într-atât cât să fie curios.
— Lance plânge că îl doare urechea.
Oh. Abia acum mi-a picat fisa. Îmi amintesc că am citit fără să vreau mesajul de la Lance în care îl anunța de programare pe Zayden, iar el m-a informat cu privire la motivul planificării.
— Nu-i adevărat! se apără Lance, deși el arată mult mai multă durere decât Zayden, care e doar confuz.
Caut cu privirea cerceii. Deși nu bat până acolo, pot deduce cu ușurință că Lance și-a făcut pe dreapta, fiindcă îi produce durere să stea pe acea parte. Zayden e întors cu urechea stângă înspre noi, fiindcă își descheie hanoracul și îl împăturește pentru a-l pune la loc în dulap, lăsând la vedere un tricou cu mânecă scurtă. Se pare că și-au făcut pe părți diferite, dar nu văd de ce acesta ar fi motivul pentru care unul simte durere și celălalt nu. Bănuiesc că Zayden e mult mai rezistent și nu e felul lui să arate suferință, pe când Lance deja știam că e precum o prințesă.
