"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Doar trei zile și apoi scăpați și voi de teste și ascultări, spun însuflețită, închizându-mi dulapul, încercând să nu mă lăud cu situația mea școlară deja încheiată.
Ar trebui să fac curat în el, arată mai neîngrijit decât dulapul lui Harlyn cu pantofi. Pe lângă mulțimea de cărți și caiete împrăștiate, câteva afișe și stickere zac pe jumătate desprinse de tavanul și pereții dulapului, oferindu-i un aer ponosit. Mă răsucesc pentru a le putea privi pe prietenele mele, la fix ca să tresar din cauza țipătului entuziasmat al lui Raine.
— În douăzeci de zile e ziua de naştere a lui Lucas! exclamă ea, cu ochii concentrați asupra telefonului.
Probabil a primit notificare din partea aplicației ce conține calendarul, ca de fiecare dată. Totuşi, este cam devreme ca să o anunțe. De exemplu eu aș uita în cinci zile că o zi de naștere urmează, așa că aș avea nevoie să fiu notificată cu vreo trei zile înainte, căci este destul cât să hoinăresc prin mall și să găsesc un cadou decent.
— Ne-ai speriat, Raine! Credeam că e ceva, vreun păianjen sau mai rău, o haină urâtă, dar nu... era ziua cuiva! strigă Harlyn, atrăgând câteva priviri asupra noastră. Eşti obsedată! murmură ea, dându-și ochii peste cap.
Dându-şi părul pe spate cu o mână, ca o divă, Harlyn ne părăseşte, pașii ei răsunând precum un cântec enervant, de care nu scapi prea curând. Înainte de a urca scările ne aruncă mie şi lui Raine un rânjet, iar noi i-l întoarcem. Râzând, îmi îndrept atenția asupra lui Raine care şi-a pierdut starea de exaltare ca prin magie, de îndată ce Harlyn a ieșit din raza noastră vizuală. Îmi transform fața într-una care îi transmite confuzia mea, dar ea doar clatină din cap, refuzând să-mi facă cunoscut motivul pierderii bunei sale dispoziții. Sunt sigură că nu are legătură cu Harlyn, căci, deşi ea voia să pară supărată, actoria ei nu a rezistat prea mult, zâmbetul ei fiind urmarea acestui lucru. Îmi rotesc ochii prin jur, însă, când mă apropii de prietena mea pentru a-mi da seama în ce direcție privea, ea se întoarce la dulapul ei pe care îl închide în grabă, chiar cu furie aş zice, apoi murmură ceva indescifrabil. Cum ar trebui eu să aflu ce are? Dacă o bat la cap cu întrebări, se va enerva pe mine şi nu va mai vorbi zile întregi cu mine.
— Am nişte treabă. Ne vedem mai târziu, mă anunță, grăbindu-se apoi să plece.
O urmăresc până face dreapta după colț, făcându-se dispărută pe după un grup mare de elevi. Chiar şi lungindu-mi gâtul şi fugind după ea îmi este imposibil să țin pasul, să nu mai zic că imaginea îmi este obstrucționată de mulțimea de oameni ce acționează ca un scut. Lăsându-i intimitate, o iau în direcția opusă, forțându-mi picioarele să mă asculte, deși mintea mea este concentrată pe soluționarea stării rele ce a învăluit-o pe Raine.
Imaginea lui Hale vorbind cu Zayden câțiva metri mai în față îmi face picioarele să se oprească, iar creierul meu strigă: întoarce-te şi fugi, dar nu apuc să-mi duc planul la îndeplinire, că fratele meu pleacă şi el, trecând pe lângă mine şi evitând contactul vizual. Mă îndrept spre Zayden, nu înainte de a verifica dacă este multă lume prin jur, căci nu ne dorim niciunul dintre noi să se speculeze că am fi un cuplu, astfel de zvonuri se răspândesc prin liceu cât ai zice "pește". Pe coridor a mai rămas doar un băiat care-şi verifică telefonul, mergând cu paşi înceți dar mari către clasă, şi trei fete care şuşotesc ceva despre el, spionându-l. Nu sunt deloc subtile, dar le ajută lipsa lui de atenție acordată lumii înconjurătoare. Holul s-a golit rapid, deoarece unii au oră, iar alții se grăbesc să plece din liceu. Acum mă întreb încotro se îndrepta Harlyn. Noi am terminat orele, iar ea se ducea la etaj, lucru care nu-i stă în fire de vreme ce ea întotdeauna așteaptă cu nerăbdare sunarea clopoțelului. Poate rămâne la oră cu Maxine. Da, asta trebuie să fie.
