"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă ridic în capul oaselor, uitându-mă confuză în jur. Ce s-a întâmplat? Ah, da, am fost în club. Nevin s-a îndopat cu mâncare de care nu am idee de unde a făcut rost și cu cam multă băutură după părerea mea, sfârşind prin a vomita la baie, Lance a băut și el nişte cocktail-uri până i-a venit rău, Hale s-a dat la câteva fete fără vreun rezultat mulțumitor pentru el, căci ele l-au considerat prea tânăr şi inofensiv din cauza buclelor, iar Zayden a dispărut mare parte a serii. Singurul lucru neclar este cum am ajuns înapoi și de ce am uitat fix partea cea mai importantă, căci restul nopții mi-l amintesc prea bine, deşi nu mi-aş dori neapărat. Nu a fost o experiență urâtă, cred că în viață trebuie să încerci lucruri de tot felul pentru a fi pe deplin satisfăcut. Prin urmare, nu m-ar deranja să repet acceastă experiență, dar am nevoie de o pauză de la luminile orbitoare și muzica dată la maxim ce îmi spărgea timpanele. Și de la Zayden, aș zice.
Privesc mai în detaliu camera, observând că Nevin şi Hale dorm duşi, iar Zayden îşi încheie valiza, fără zgomot. Mă observă şi-mi face semn să tac, iar eu mă conformez, nu că aş fi avut de gând să încep să țip. În astfel de circumstanțe l-aş fi trezit pe Hale care ar fi făcut cel mai probabil un scandal de proporții, fiind la fel de supărat ca ieri când oricum nu dormea dus. Arunc o scurtă privire înspre blond şi apoi înspre creț, pentru a mă asigura că somnul niciuna dintre ei nu a fost afectat de sunetul provocat de mine când m-am mişcat puțin. Dau la o parte pătura, dându-mă jos din pat, cât de fără zgomot pot. Zayden îşi ridică sprâncenele, parcă întrebându-mă ce am de gând. Sincer, nici eu nu ştiu.
Îmi verific telefonul, holbându-mă mai mult decât necesar la ecranul acestuia ce afişează ora unsprezece. O altă zi fără mic dejun, se pare. Deja devine o obișnuință, cu toate că nu sar peste această masă în mod intenționat. Pun pariu că acel un kilogram slăbit este numai din cauza lipsei de mic dejun din alimentația mea.
Nu mă mir văzând că sunt îmbrăcată cu aceleaşi haine de ieri şi nu aş putea fi mai bucuroasă decât atât. Gândul că vreunul din băieți m-ar dezbrăca nu îmi surâde. Nevin mă îndoiesc că ar îndrăzni, însă de ceilalți mă temeam. În special de Zayden, pe care îl cred cel mai în stare de un asemenea gest, deși nu mi-a dat neapărat de înțeles că ar fi nerespectuos și pervers.
Vreau să ies de aici, în special ca să mă pot duce în camera mea pentru a face un duş şi a mă schimba. Mă simt extrem de murdară în aceste haine, mai ales că le-am purtat aproximativ paisprezece ore. Să nu uit de spălatul pe dinți, rutină fără de care îmi este ruşine să deschid gura dimineața. Este ca un fel de obsesie, deşi este total nevinovată. Mulțumită lui Zayden acum am o cheie, însă modalitatea de a face rost de ea nu a fost tocmai cea mai potrivită, cred eu, însă nu ar trebui să-mi pese. Poate în acest fel atracția mea pentru el va dispărea. Cât timp rămân o persoană rațională, toate aceste gesturi care îl pun pe Zayden într-o lumină proastă ar trebui să contribuie la conturarea părerii mele despre el, care va conduce la o atracție din ce în ce mai mică.
