"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Pregătită?
Dau din umeri, încerând să par cât mai impasibilă, dar de fapt înăuntrul meu sunt oricum dar nu calmă. Palmele îmi transpiră râuri și primul instinct e să mă joc cu marginile tricoului. Nevin, pe de altă parte, arată așa cum mi-aș dori eu să mă simt. Nepăsător, de parcă nu este mare scofală. Știu că frica mea este nejustificată, pentru că în viață ne este sortit să avem parte și de eșecuri, însă asta nu mă oprește din a fi reticentă și a-mi dori pe cât posibil să evit astfel de situații. Nici faptul că Jane este parte din comitet nu mă liniștește, cu toate că ea m-a asigurat că nu am niciun motiv să îmi fac griji.
— Nu, răspund simplu.
— O să îți spun tot când mă întorc, mă anunță Nevin, după care deschide ușa și se face nevăzut.
Cu mâinile tremurânde, verific mesageria, iar simpla urare de baftă din partea lui Zayden îmi aduce un zâmbet pe buze și reușește să mai domolească furtuna care mă învăluie. Fiind în fața faptului împlinit, nu pot decât să mă întreb de ce am consimțit să trec prin aceste sentimente de bună voie, când puteam foarte bine să evit această situație și să fiu în camera de internat, în păturica mea, cu laptopul lui Harlyn în brațe, vizionând un film. Mi-aș fi ușurat viața, dar mie îmi place să mă complic. Nici nu-mi permit să plec fix în acest moment, căci m-aș face probabil mai tare de râs dacă aș dispărea decât dacă aș da-o în bară la interviu.
Aparent comitetul de organizare are grijă ca în fiecare semestru să schimbe întrebările, astfel încât să nu fi deja pregătit cu răspunsuri la cele din lunile precedente. Din ce am înțeles, gama de întrebări nu e foarte variată la fiecare interviu, tocmai pentru a nu rămâne în pană de idei anii următori, însă se așteaptă de la fiecare candidat să vorbească aproximativ cinci minute despre fiecare subiect în parte, evident, punându-se într-o lumină bună și făcând o impresie adecvată, folosind cuvintele potrivite. Desigur că interogatoriul este similar în cadrul selecției dintr-un semestru, dar cum toate interviurile au loc într-un interval de câteva ore, nu poți pregăti un discurs cap-coadă. Harlyn s-a înscris și ea, dar în afară de ea, eu și Nevin nu mai cunoaștem pe nimeni altcineva, deci nu am avut cum să facem rost de întrebări. Din păcate, ea a intrat înaintea lui Nevin și încă nu a ieșit, deci probabil pălăvrăgește foarte mult și nu pot să-mi dau seama dacă e de bine sau rău.
Încă nu înțeleg de unde decizia bruscă a lui Harlyn de a se înscrie și ea. Probabil încearcă să se detașeze de toată ura pe care o primește de la cei care nu-i sunt prieteni și să își canalizeze furia într-o altă direcție. Dacă știam mai din timp, Nevin nu s-ar mai fi înscris, căci singurele lui motive pentru candidatură la un post în cadrul comitetului suntem eu, fricile și paranoia mea. Îl apreciez enorm pentru gest, însă mă simt vinovată, fiindcă știu că nu are niciun interes în activități care țin de școală, cu excepția celor care îl scutesc de la ore, iar ocuparea unui loc într-un club școlar nu-i îndeplinește această dorință.
