"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capul meu e în toate părțile zilele astea. Ba se îndreaptă către Harlyn care a luat-o razna, ba către Nevin, cu care mă aflu pe un coborâș constant de o perioadă încoace sau spre ceața care învăluie orice altă persoană cunoscută mie. Încep tot mai des să realizez că nutrirea excesivă a gândurilor îmi dăunează într-atât că uneori denaturez realitatea. De cele mai multe ori situația ia proporții în capul meu mult mai mari decât este cu adevărat, ceea ce îmi intensifică stările de anxietate și chiar le determină să devină copleșitoare.
Seara de Halloween a marcat începutul unei perioade care a dat peste cap viața tuturor, mai devreme sau mai târziu. Nimic nu mai e ce a fost, iar cea mai rea parte este că eu am devenit un simplu spectator al dramei, întrucât toate evenimentele îmi sunt doar adiacente, eu sunt doar o victimă colaterală, aproape deloc implicată.
Singura modalitate care a funcționat vreodată pentru mine ca să opresc șirul de gânduri din a curge este a mă angaja într-o activitate necesitantă, care să îmi țină ocupate atât membrele corpului, cât și creierul. Nu îmi vin multe idei în minte, așa că mă ridic din pat, cu scopul de a porni într-o plimbare relaxantă. Mă îmbrac cu haine comode, fiindcă nu plănuiesc să mă avânt prea tare și îmi fac rutina de îngrijiare a tenului pe care mi-a construit-o Harlyn după o amănunțită analiză și în urma unor teste gratuite pe care m-a forțat să le fac la niște magazine specializate.
Mă aflu într-un impas major, fiindcă de-a lungul acestor două luni Harlyn a contribuit mult la transformarea încrederii mele de sine, chiar dacă nu în mod direct prin convorbiri profunde din care să învăț lecții de viață. Datorită ei, am mult mai mare grijă de persoana mea, în special pe plan fizic și am descoperit că machiajul reprezintă o formă de a te exprima și nu trebuie neapărat interpretat ca o modalitate de a te ascunde sub o mască. În plus, uneori mă gândesc chiar și de două ori înainte să îmi aleg mâncarea.
Nu simt că am făcut ceva pentru ea, că prietenia noastră i-a adus vreun plus de valoare, iar faptul că sunt incapabilă să o ajut în situația în care e mă distruge și mai tare. Mi-aș dori să o pot înțelege sau măcar să fi fost în ochii ei o persoană de nădejde, de la care să știe că poate găsi confort și cu care să poată împărtăși povara ce îi atârnă pe umeri.
Vorbind de lup și lupul la ușă. În ultima vreme grupul nostru de prieteni nu a funcționat deloc la parametri normali, așa că în ,momentul de față nici nu știu dacă cel mai înțelept din partea mea ar fi să tac și să îmi văd în continuare de ziua mea, sau să mai arunc cu banul să văd pe ce parte pică azi.
— O să fie amandine diseară la cantină, sparge ea gheața, cu toate că ochii ei sunt îndreptați într-o cu totul altă direcție decât mă aflu eu, însă în acest fel Harlyn nu observă că maxilarul meu este pe podea.
Amandina este desertul meu favorit, iar Harlyn știe foarte bine. O fărâmă de speranță înflorește în inima mea, dar prefer să o ignor, pentru că rareori sentimentele mele s-au îndreptat către altceva decât dezamăgire.
