"Suntem cu toții puțin ciudați. Şi viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creem cu el o conexiune şi o ciudăţenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată." (...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ugh! Cât urăsc georafia. Unele lecții mi se par complet inutile, în special pentru cei ca mine care preferă să folosească Google Maps decât să rețină harta lumii sau să dea căutare pe Google după informațiile necesare decât să le rețină pe de rost. Îmi scutur mâna, care a ajuns să mă doară îngrozitor din cauză că am scris mai bine de patru pagini de caiet A4 în decursul a cincizeci de minute. Sper doar să se sune mai repede, altfel îmi vor cădea degetele.
— Mai vrei să vii la mine?
Mă întorc cu tot corpul spre Nevin, sprijinindu-mi capul în palma stângă și oferindu-i întreaga mea atenție. Mă ia prin surprindere cu tot acest comportament temător, care mă scoate din sărite uneori. De ce are rețineri în privința mea? Observ cum face eforturi în a trece peste faza ce l-a deranjat în trecut, dar tot nu se simte ca și cum am putea reveni la ce eram. Cumva, s-a ridicat o barieră între noi ce ne împiedică să mai comunicăm ca înainte, pe care oricât m-aș strădui, nu o pot doborî, oricâte ustensile aș aduce.
— Pauza s-a terminat. Scrieți, ne anunță domnul profesor, punând mobilul pe masă.
Abia ce mâna mea s-a oprit din zvâcnit că profesorul începe din nou să ne dicteze, iar întrebarea lui Nevin rămâne în aer. Știu că va trebui să găsesc un răspuns, dar deocamdată nu am unul. Probabil că ar fi mai bine la el decât acasă, însă dacă vom continua să fim depărtați, nu voi suporta asta. În plus, biletele de avion sunt deja cumpărate de câteva săptămâni, așa că să nu merg ar însemna o risipă de bani pe care ar trebui să îi înapoiez lui Nevin. Să nu uităm de procură, o altă căruță de bani risipită dacă m-aș hotărî să nu onorez plecarea. Sunt într-un fel obligată să plec, nu mai simt că am de ales. Pe de altă parte, timpul petrecut împreună ne-ar putea servi drept un pretext să ne rezolvăm toate neînțelegerile sau măcar să învățăm cum să le acceptăm și să trecem peste, fiindcă momentan nu suntem deloc pe aceeași lungime de undă.
— Ce a zis? întreabă Nevin, vrând să își completeze propoziția din caiet ce rămăsese neterminată de când colegii noștri s-au plâns că am scris prea mult.
Ar fi putut face rost de ea în pauza de scris, dar el a avut alte preocupări, cum ar fi visatul cu ochii deschiși.
Dau din umeri, căci mintea mea era în altă parte când profesorul terminase fraza, așa că nici eu nu am o scuză bună pentru care nu m-am interesat de cuvintele lipsă. Nu cred că mă pot baza pe Raine de data aceasta, deoarece mutarea ei a dat-o complet peste cap, nu că înainte nu ar fi fost neatentă și amețită. Niciodată nu am văzut-o atât de tăcută, dar pot înțelege motivul ei. Nu numai că a trebuit să se descurce să accepte o hotărâre luată de mama ei, dar a şi făcut-o singură, fără sprijin şi ajutor. A fost o perioadă extrem de grea pentru ea, şi continuă să fie, mai ales că va fi singură printre străini, o fată anxioasă într-un colectiv deja format, cu bisericuțe bine conturate. La fel ca mine, Raine are frică de singurătate și îi vine greu să se împrietenească cu alții dacă nu se știe deja cu cineva. La internat a fost ușor datorită lui Harlyn, care i-a devenit instant cea mai bună prietenă, și doar împreună au reușit să cunoască alte persoane. Nimeni nu merită să treacă printr-o astfel de decepție. Singura dintre noi care s-ar descurca să se integreze într-un colectiv nou ar fi Harlyn.
