Let me love you | CDO | Nina Dobrev &Henry Cavill - FINALIZATA -

1 1

- O DIRECTIE DIFERITA -

ALEXIA

           

Rabdarea pe care o aveam in acest moment depasea orice limita , nu as fi crezut vre-o data ca voi ajunge sa am atat de multa stapanire de sine . Actiunile si  simpla lui prezenta ma scoate din sarite , el va ajunge sa puna punct sanatati mele mintale .

Nu am plecat decat de 20 de minute de acasa , iar el punte incontinuu o gramada de intrebari la care raspund  cu o privire urata sau pur si simplu il ignor . Mana lui o tinea strans pe a mea atragandu-mi atentia , insa la fel  precum  in ultimile 15 minute o face in zadar .

-          Alexia !

Mi-a spus din nou numele , insa de aceasta data a folosit un ton mai calm .

Trecusem cu limba peste buze privind cu atentie pizzeria Due Fratelli  , am zambit usor oprindu-ma din mers si indreptandu-ma cu pasi mici spre ea .

-          Incotro ?

L-am azuit vorbind insa l-am ignorat asigurandu-ma la traversarea strazi . Aveam un mic zambet pe buze ce crestea  la fiecare pas facut .

-          Imi spui si mie unde mergem ?

A folosit o voce dura oprindu-se din mers fortandu-ma si pe mine sa o fac . M-am intors cu fata la el privindu-l cat puteam eu de bland .

-          Ai zis ca vrei sa cunosti Italia , iar acum te duc la ceea mai buna pizzerie din Italia !

Vorbeam  bland si linistita in timp ce il priveam fara sa clipesc . Se uita incruntat la mine , dar dupa cateva secunde a expirat zgomotos  mimand un bine .

M-am intors cu spatele la el mergand spre pizzerie avand un mare zambet pe buze , intrasem inantru  ,  iar mirosul puternic de pizza proaspat scoasa de la cuptor mi-a invadat narile . Mi-a lipsit atat de mult acest loc incat  golul din stomac a devenit brusc dublu .

-          Ragazza mia ....

Mi-am intors capul in partea stanga  vazandu-l pe Mario . Batranelul acestaa ramas neschimbat , il stiu de patru ani  , iar de atunci timpul a ramas in loc pentru el . A venit grabit spre mine cuprinzandu-ma intr-o imbratisare  puternica , mi-am eliberat mana din a lui Robert asezandu-mi mainile in jurul umerilor lui Mario imbratisandu-l cu putere .

-          Ma bucur ca ai venit acasa , mi-ai lipsit !

Continuase el sa vorbeasca , iar apoi mi-a dat drumul  oferindu-mi  un sarut apasat pe frunte eu zambind in urma gestului sau . 

-          Si tu mi-ai lipsit .

Am zis eu cu o voce inceata simtindu-mi respiratia tot mai grea in timp ce vederea imi era confuza din cauza lacrimilor pe care le stapaneam cu greu sa nu curga pe obraji . 

-          Stefano va fi atat de fericit sa te revada , nici nu iti imaginezi cat de mult i-ai lipsit !

A spus Mario folosind o voce tandra mangaindu-mi usor chipul . Zambisem usor  mutandu-mi pentru cateva secunde privirea de la Mario spre usa maro . Inghitisem in sec in momentul in care am auzit vocea lui Stefano .

-          Du-te la el .

A continuat Mario sa vorbeasca pe acelas ton . Facusem un pas in fata , dar bratul meu a fost cuprins cu putere de Robert .

-          Vin imediat !

Am zis apasat vorbind printre dinti . M-am intors cu fata  la el ridicandu-mi incet privirea intalnindu-i ochii albastri  . Am  inghitit in sec .