Fii puternica

Capitolul 4

Kailey

            Inca nu-mi venea sa cred. Am visat? Nu are cum. Dar nu pot sa cred. Nu mi s-a mai intamplat asa ceva. Mi-am atins buzele cu degetele si inca le simteam sensibile. Bryan tocmai ma sarutase, iar eu ii raspunsesem cu aceeasi dorinta ca si el. Ne certam si secunda urmatoare ma saruta. Baiatul acesta nu e pe craca lui.

            Am simtit o durere in spate si m-am dat cu cativa pasi in spate. Usa s-a deschis si in prag statea Ken. M-am incruntat la el, pentru ca tocmai ma lovise cu usa.

            -Nu stii sa bati la usa?tip eu la el.

            -Nu stii ca nu e bine sa stai langa usa, pentru ca te poate lovi?

            Am facut o grimasa, apoi mi-am luat geanta de pe jos si am urcat pe scari. Am deschis usa camerei mele, trantind-o in urma mea. M-am aruncat in pat si am strans perna la piept. In minte inca imi treceau imagini cu acei ochi verzi care se uitau la mine, acel zambet perfect, dar si buzele rozali si carnoase, care le-au atins pe ale mele.

            -De ce ma gandesc atat la el?ma plang singura. E un dobitoc, tip eu.

            -Si tu esti o nebuna. Vorbesti singura, aud vocea fratelui meu pe hol.

            Aoleu, cat poate sa ma enerveze acest specimen. Cum naiba un om ca el a luat nastere din aceeasi celula ou ca si mine? Viata isi bate joc de mine, in cel mai groaznic mod. M-am ridicat din pat si m-am schimbat in ceva mai lejer. Mi-am strans parul intr-o coada, apoi am mers la bucatarie.

            Ella mi-a pus mancare in farfurie, apoi mi-a asezat-o in fata. I-a pregatit una si lui Kennedy, iar imediat a aparut si el. M-am apucat sa mananc si sa-mi butonez telefonul in acelasi timp. Pot sa fac asta cand nu sunt parintii acasa, pentru ca daca stau cu ei la masa, imi fac un scandal monstru. Parinti demodati.

            -Ce a avut de vorbit tipul ala cu tine?ma intreaba Ken.

            Am intors privirea spre el si m-am uitat ciudat. Ce-l interesa pe el? Nu ii e de ajuns ca stie cu cine am mers acasa, ca sa-i poate spuna mamei sau tatei, ca ei sa ma ia la interogatoriu? Cred ca parintii il platesc bine ca sa fie detectiv privat. M-as baga si eu in slujba asta, dar Ken nu are o viata prea interesanta, si nu mi-ar pasa ce face.

            -Nu. E. Treaba. Ta, spun eu zambindu-i frumos la sfarsit.

            Si-a dat ochii peste cap, apoi si-a vazut de mancarea lui. Ce ma bucur ca a tacut. Daca mai vorbea mult, mi se ducea pofta de mancare. Cand in sfarsit am terminat, m-am ridicat, luand farfuria sa o duc in chiuveta.

            -Ati terminat repede discutia, spune Ken facand sugestiv din sprancena.

            Asta a umplut paharul. Cum naiba poate sa zica asa ceva? Am ridicat putin farufuria, apoi am aruncat-o spre el. L-a lovit in umar, apoi a cazut pe jos spargandu-se in mii de bucatele. Ken si-a dus mana pe umar si s-a uitat pe jos la cioburi. Apoi a ridicat privirea spre mine si era uimit si speriat in acelasi timp. Si eu eram speriata. Daca-l loveam in fata? Aduna-te Kailey, nu a patit nimic.

            -Copil handicapat. Gandeste inainte sa vorbesti, tip eu la el, apoi ies din bucatarie.

            Am urcat scarile in graba si am intrat in camera. Am inchis usa in urma mea si m-am lipit cu spatele de ea. Ce naiba m-a apucat? Dar a meritat-o. Cum naiba poate sa insinueze ca am facut ceva cu el, cand de abia il cunosc. Cand o sa vina ai mei acasa, nici nu vreau sa stiu ce scandal o sa fie. Am oftat nervoasa. M-am pus la birou si am inceput sa-mi fac temele. Macar sa ma gaseasca mama cand scriu, ca sa par si eu mai constincioasa.