Fii puternica

(II) Capitolul 22

Kailey

Am simtit mici furnicaturi pe abdomen si am inceput sa ma foiesc in pat. Doua maini mi-au prins soldurile facandu-ma sa ma opresc din miscat. Am deschis alene ochii si am vazut parul lui Charlie. Am simtit un pupic pe burtica mea ceea ce mi-a adus imediat un zambet pe buze. Inca unul, apoi si-a intors privirea spre mine si mi-a zambit.

-Craciun fericit, imi sopteste el si se ridica, ajungand cu privirea in dreptul meu.

-Craciun fericit si tie, spun eu inca adormita.

Mi-am ghemuit capul la pieptul lui, iar acesta a tras patura peste mine sa-mi ascunda burta. Totusi era riscant sa stau despaturita, mai ales daca mama se gandea sa ne faca o vizita surpriza. Inca nu le zisesem nimic. Si era asa de greu sa tin totul ascuns. Ma gandeam de o suta de ori pana imi luam unele haine pe mine.

-Cum te simti?ma intreaba Charlie incet.

-Sunt bine. Dimineata sunt bine, fiind odihnita. Nu-ti face griji.

In ultimele cateva zile nu ma simtisem foarte bine. Noroc cu Charlie, care era mereu langa mine. De fapt, noroc cu vacanta de iarna. Din cauza starii mele, nu am fost in stare sa merg la petrecerea de Craciun organizata de cei din scoala. S-au pus cateva semne de intrebare din partea alor mei, dar am gasit imediat motiv. Si nu motivul ca imi era rau din cauza sarcinii. Daca mergeam la petrecere, trebuia sa vina si Charlie cu mine. La petrecere ar fi fost si Bryan. Deci motivul spus alor mei a fost „nu vreau o intalnire intre cei doi". Si astfel, eu si Charlie am stat acasa uitandu-ne la filme de Craciun si ai mei, sper, ca nu au mai suspectat nimic. Adica, e un motiv bun, si chiar nu voiam intalnire intre cei doi.

Am tresarit cand am auzit un ciocanit in usa. M-am strans mai bine in patura, parca de teama sa nu se vada ceva.

-Haide, somnorosilor. Cadourile nu se deschid singure, aud vocea mamei.

-Coboram imediat, aproape tipa Charlie, iar eu marai.

Mai voiam sa stau in pat lipita de Charlie. Ma simteam bine. Am facut ca un catel trist cand Charlie s-a departat de mine. Acesta a ras usor, iar eu m-am incruntat. S-a dat jos din pat, a ocolit pana pe partea mea, apoi din nici doua miscari, m-a luat in brate ca pe un bebelus. De data asta am facut ca un catel fericit si mi-am cuibarit capul la pieptul lui.

S-a indreptat spre usa, iesind in hol. A coborat atent scarile cu mine si ne-am facut aparitia in living. Mama si tata stateau imbratisati pe fotoliu, iar Ken era pe jumatate adormit pe canapea. El s-a distrat azi-noapte la petrecere. Cine stie la cat a venit, dar parintiilor mei nu le pasa. A ramas un fel de traditie ca in dimineata de 25 decembrie sa deschidem cadourile. Si motivul pentru aceasta ora matinala, era faptul ca atunci cand eram mici, ii trezeam din zorii zilei, doar ca sa ne vedem cadourile. Acum e un fel de rasplata. Hmm... ce mai parinti am si eu.

-Craciun fericit, spune Charlie si se aseaza cu mine pe canapea.

Am ramas ghemuita la pieptul lui cu ochii pe jumatate inchisi. Era asa de multa lumina in living. Camera mea era mai intunecata si era asa perfecta.

-Inainte de toate, vreau sa va multumesc ca m-ati invitat sa petrec Craciunul cu voi. Deja imi faceam planuri ca o sa stau singur in apartament mancand fursecuri din comert.

-Charlie, sare imediat mama, stii foarte bine ca esti de-al casei. Esti bine venit aici oricand. Imi esti ca un fiu si nimic nu poate schimba asta. Deci te rog, sa nu te mai aud cu multumiri din acesta fara rost, spune mama privindu-l atent.