Fii puternica

(II) Capitolul 12

Kailey

Credeam ca o sa fiu trista dupa ce plecat Charlie. Adica sunt putin trista ca nu-l am langa mine, dar mai mult de atat, sunt irascibila. Din cauza ca nu-l am langa mine sa ma tina in brate, imi vine sa ma cert cu cine-mi iese in cale. Ieri la cina mama mi-a dat cateva avertismente sa ma comport frumos. A trebuit sa ma conformez ca sa nu fiu pedepsita.

Dar azi, m-am trezit cu fata la cearceaf. Si dimineata mi-a mers prost de tot. Nu gaseam cu ce sa ma imbrac, pana sa ma machiez bine, m-am murdarit de aratam ca un panda la ochi. Pe scurt, am avut o dimineata groaznica. Si asta a observat si Ken cand i-am smuls cheile din mana si aproape am plecat fara el la scoala. Sper totusi sa-mi revin cat de cat, ca poate ma cert si cu profesorii. Nu ca ar fi prima oara.

Am parcat masina rapid, apoi am coborat. Mi-am bagat cheile in geanta, iar Ken nu a comentat nimic. De obicei mi le cere ca sa fie sigur ca nu plec fara el acasa. Nu am bagat-o in seama pe Olivia care si-a facut aparitia in fata mea in drum spre scoala. Voiam sa ajung la ora si sa treaca mai repede ziua asta. Cu cat trecea mai repede, cu atat mai repede se facea vineri si venea Charlie. Ahh! Charlie. Inca ii simt parfumul si buzele lui peste ale mele.

-Kailey, aud o voce si ma opresc in loc.

M-am intors si am vazut-o pe Lexi alergand spre mine. Ken era langa ea si tinea pasul. Cred ca ii era frica ca o sa-i bat iubita la cat de irascibila sunt. Ma comport mai rau decat in acele 4 zile pe luna. Care ar cam trebui sa apara, cred. A ajuns in dreptul meu si se uita cam speriata la mine. Chiar atat de incruntata sunt?

-Te rog frumos, ca tot ce am zis sambata sa ramana secret, spune ea cu voce scazuta. Nu vreau sa afle Bryan ca am zis cuiva.

-Atat de supusa ii esti?intreb eu ironica. Chiar accepti sa isi bata joc de tine in asemeana hal si sa nu spui la nimeni. Doamne!

-Kailey, atat te rog. Am motivele mele sa aleg asta. Oricum s-a intamplat de mult. Acum 2 ani. Te rog.

-Bine, oftez eu.

Am vazut imediat o usurare pe chipul ei. Olivia si Leah ne-au prins din urma si se uitau ciudat la noi. Am ridicat indiferenta din umeri, apoi m-am dus la dulap. Mi-am cautat cartile de care aveam nevoie. Nici 5 secunde nu au trecut ca am auzit cum cineva s-a oprit in spatele meu. Nici nu a trebuit sa ma intorc pentru ca stiam foarte bine cine e. Petrecusem mult timp langa el ca sa nu-i cunosc parfumul. Nu l-am bagat in seama, dar stiam ca ma fixeaza cu privirea.

Mi-am inchis dulapul si am facut un pas intr-o parte ca sa-l pot ocoli fara sa ma intorc la el. Dar a facut si el intocmai. Era din nou in spatele meu, neatingandu-ma. Am facut din nou in pas intr-o parte, iar el la fel. Cred ca daca ma intorc o sa-l pocnesc. Rau de tot. Si-a pus mainile de o parte si alta a mea, apoi m-a strivit cu greutatea lui de dulap. Aveam obrazul lipit de dulap, iar acum il vedeam cu coada ochiului. Si avea un ranjet al naiba de enervant pe chip.

-Iati mainile de pe mine, marai eu la el. Ti-am zis sa-mi dai pace.

-Dar nu vreau, iubito. Nu vreau sa renunt la tine.

-Sa nu indraznesti sa-mi mai spui asa.

-Cum? Iubito? Dar mie imi place. Esti iubita mea. Sau stai... Nu te sarutai cu mine in week-end.

-Iar ma urmaresti?intreb eu cu ironie. Esti asa de penibil. Nu mai sunt iubita ta de cand am aflat ca-ti satisfaceai hormonii cu alta. Sau poate altele. Cine stie cate au fost si inainte sa se afle.