Fii puternica

Capitolul 5

Kailey

            M-am dat jos din masina nervoasa, trantind portiera in urma mea. Ca mama sa fie sigura ca mergem acasa dupa scoala, a hotarat sa ne duca si sa ne aduca de la scoala. Si ne-a luat si cheia de la masina. Mama mea e asa de demodata. Ma simt ca un copil mic... adica ca acum un an cand nu aveam permis.

            -Numai din vina ta, il aud pe Kennedy maraind langa mine.

            Am intors privirea spre el si m-am incruntat. Toate astea nu s-ar fi intamplat, daca nu comenta el. Deci el e cel vinovat. Si putea sa nege ce s-a intamplat, pentru ca mama l-ar fi crezut, iar eu sunt o mincinoasa foarte buna.

            -Il urasc pe copilul asta, ii spun eu lui Leah, cand ma prinde din urma.

            Imi pare rau de ea, ca trebuie sa alerge dupa mine, dar am nervi si vreau sa ajung sa ma intalnesc cu Olivia ca sa am cui ma plange. Am intrat in scoala si m-am indreptat spre dulap. Unde e Olivia? Ar fi trebuit sa ajunga.

            -Leah, sper ca le-ai spus celorlalte fete ce au de cumparat. Ma bazez pe notitele din carnetelul tau.

            -Da, sopteste aceasta mai mult speriata.

            M-am intors cu spatele la dulap ca sa vad cei cu Leah, dar m-am izbit de ceva tare. M-am dat cu un pas in spate, izbindu-ma de dulap, de data asta. Am ridicat putin privirea si am intalnit acei ochi. Si uitasem de el, din cauza nervilor provocati de mama.

            Bryan zambea spre mine, iar eu simteam acea stare de gol in stomac. I-am privit parul, care era la fel de aranjat ca in fiecare zi. Buzele ii erau curbate si lasau la vedere acei dinti albi si perfecti. Privirea mi-a ramas atintita spre buzele lui, amintindu-mi de sarutul de ieri. As fi sarit de gatul lui, bagandu-mi mainile in parul lui si sarutandu-l pana ramaneam fara aer. Dar nu. Trebuia sa-mi revin si sa nu-i arat ce putere are asupra mea.

            -Uite cine a avut curaj sa-si faca aparitia, spun eu ironic catre el.

            A facut ochii mari la replica mea. Clar nu se astepta sa-l iau asa din prima. Eh... Kailey e diferita de restul fetelor. Zambetul meu victorios imi lumina chipul, iar la el confuzia si socul i se citeau pe fata.

            -Tu esti aia care a fugit, nu eu, imi raspunde el, aplecandu-se putin spre mine.

            Ii simteam respiratia mentolata pe chipul meu. Era prea aproape. Mult prea aproape. Starile noastre de pe chip s-au schimbat intre el, acum fiind eu cea confuza. Mi-am ridicat putin mainile, asezandu-le pe pieptul lui. Daca nu ar fi fost aceasta situatie, mi-as fi plimbat degetele peste muschii lui. Mi-am adunat puterea in maini, impingandu-l doi pasi in spate.

            -Pastreaza distanta, marai eu la el.

            M-am intors cu fata la dulap, cautandu-mi cartea pentru ora. In secunda urmatoare i-am simtit prezenta in spatele meu. Am respirat adanc, incercand sa ma calmez.

            -Chiar vrei asta?aud vocea lui ragusita in urechea mea.

            Respiratia lui mi-a gadilat pielea sensibila a gatului. Mi-am ales o zi proasta sa-mi leg parul la spate. Am simtit cum fiecare stimul din corpul meu este trezit la viata. Am tremurat cu tot corpul si simteam cum inima incepe sa-mi bata din ce in ce mai tare.

            -Buna, aud o voce cunoscuta.

            I-am multumit in gand Oliviei, apoi l-am simtit pe Bryan cum s-a departat de mine. Corpul mi-a revenit la normal si am rasuflat usurata. Mi-am scos cartea din dulap, apoi m-am intors incruntandu-ma la Bryan.