Fii puternica

(II) Capitolul 15

Kailey

            Daca ma intreba cineva de cat timp sunt cu Charlie, nu as fi stiut sa-i raspund. Ori ziceam un timp foarte scurt, pentru ca aveam impresia ca a trecut asa de putin timp de la acea zi cand am dat buzna peste el in dus, sau ziceam un timp foarte lung, cred ca adaugand si cateva luni din relatia de stricta prietenie. Zilele din timpul saptamanii mi se pareau ca trec extrem de greu, iar acele 48 de ore petrecute cu Charlie in week-end treceau al naiba de repede. Mult prea repede si puteam sa jur ca timpul isi bate joc de mine. Dar la o analiza atenta a timpului, cred ca eram impreuna de vreo luna si un pic.

            A fost cea mai frumoasa luna si un pic din viata mea. Ma obisnuisem cu plecarile lui, pentru ca de abia asteptam sa vina vineri si sa-i sar in brate si sa-l imbratisez minute bune. Inca ma durea putin, dar nu mai ma smiorcaiam la fel ca la inceput. Aceasta relatie la distanta m-a facut sa ma maturizez, sa constientizez mai bine sentimentele pe care le aveam pentru el. Il iubeam. Extrem de mult si nu-mi imaginam viata fara el. Dar nu-i marturisisem inca. Nu-i spusesem cu voce tare si inca ma abtineam. Raspunsul la intrebarea de ce? imi era necunoscut. Simteam ca nu trebuie sa-i spun, cand din fiecare gest si sarut ii demonstram. Si asa facea si el in cazul meu.

            Dar dintre toate saptamanile care au trecut greu pe langa mine, aceasta, ultima, se miscase cu viteza unui melc, care mergea cu spatele. Dorul imi crescuse in inima de o mie de ori si voiam sa-l am langa mine. Cred ca se datorase si faptului ca imi fusese rau zile la rand. Pentru ca Ella se intorsese in casa noastra, mancarea gatita si calda din fiecare zi imi facea cu ochiul. Mancam de parca n-as mai fi vazut in viata mea. Apoi vomitam. Stateam deasupra vasului de toaleta, pana cand pe gura mea nu mai voia sa iasa nimic. La masa incercam sa ma controlez si sa mananc usor, dar nu ma puteam abtine. Pofta de mancare imi era prea ridicata. Si mai aveam stari in care ma simteam slabita. Mai mult ca sigur din cauza ca-mi varsam matele afara. Dar n-am spus la nimeni, pentru ca nu voiam sa ingrijorez.

            Am auzit un ciocanit la usa, care m-a trezit din gandurile mele. Stateam intinsa in pat, pentru ca din nou imi era rau, iar capul ma durea. Am dat acceptul sa intre si am intors capul sa vad cine e. Si in secunda urmatoare, ignorand starea de ameteala care mi-a cuprins corpul cand m-am ridicat prea brusc, am alergat si am sarit, bratele lui puternice prinzandu-ma si strangandu-ma la piept.

            Am uitat de tot; de saptamana groaznica pe care am avut-o, de minutele petrecute in baie, de durerile de cap. Acum eram fericita. Nu-mi mai trebuia nimic. Inhalam parfumul pe care-l iubeam, eram inconjurata de bratele pe care le iubeam si o sa sarut acele buzele pe care le adoram.

            M-am departat putin, apoi i-am asaltat buzele rozalii. Si-a strecurat limba prin deschizatura buzelor mele, iar cand a intalnit-o pe a mea, tot corpul mi s-a incalzit. A mangaiat-o incet, apoi mi-a inspectat gura, iar si iar. Am rupt sarutul cand plamanii mei m-au blestemat ca nu le mai ofeream aerul necesar. Aveam fruntiile lipite si priveam acel albastru senin. Un zambet imens mi-a aparut pe chip. Eram a naiba de fericita. Merita fiecare zi de chin in care nu-l vedeam, pentru ca aceasta imbratisare si acest sarut nu se comparau cu nimic. Facea ca acele 5 zile sa fii fost inexistente.

            -Mai e necesar sa spun ca mi-a fost dor de tine?ma intreaba acesta soptit.

            -Hmm... Cred ca mi-am dat seama din sarutul tau.

            Un zambet i-a aparut in coltul gurii. A vrut sa zica ceva, dar niste pasi rapizi s-au auzit pe scari. Am auzit o voce, care-mi parea cunoscuta. M-am uitat peste umarul lui Charlie, iar ochii mi s-au marit si buzele s-au departat. Doi ochi verzi ne priveau si un zambet a aparut pe chipul ei.

            -Alexa, trebuia sa fie o surpriza, aud o voce, apoi il vad pe Jake aparand langa ea.

            -Nu mai aveam rabdare, ofteaza ea. Si as fi facut pariu ca cei doi s-ar fi incuiat in camera si nu ar mai fi iesit mult timp, ranjeste ea facandu-mi cu ochiul.