Fii puternica

Capitolul 28

Kailey

            Strangerea de fonduri organizata de mama fusese un mare succes. S-au strans multi bani si astfel au putut sa cumpere mobilier nou, jucarii pentru copii si chiar haine. Ma bucuram sa o vad pe mama fericita si eram mandra de ea. Era o persoana asa de buna, care sarea in ajutorul celor care aveau nevoie. A copiilor de la centru, a lui Charlie si stiu ca va fi alaturi de mine cand voi avea nevoie de ea. Inca imi amintesc acea cearta cu ea, cand din vina mea a ajuns la spital. Inca e intiparita in memorie, cuvintel cu cuvintel. Doamne, cat de idioata am fost atunci si i-am aruncat niste vorbe urate mamei. Am zis ca nu am nevoie de ajutorul ei, dar stiu ca ea ma va ajuta, daca restul ma parasesc. Ea va fi mereu alaturi de mine. Stiu asta. Simt asta.

            Am intrat pe usile orfelinatului, iar in urma mea Ken. Mama ne-a rugat sa o ajutam, pentru ca azi venea mobila si trebuiau persoane dispuse pentru munca. Ma rog, mai mult pe noi ne chemase pentru a avea grija de copiii. Chiar daca nu-mi place sa fac pe dadaca, stiam ca Charlie va fi aici, deci am acceptat. Si veneau si Olivia si Leah. Mama a apelat la intreaga familie.

            Intrand in holul principal, am vazut multe cutii, de diferite marimi. Lumea se agita de colo-colo, carand sau aducand lucrurile vechi. Am intrebat de mama, iar o femeie ne-a indicat unde o puteam gasi. Am mers pe hol, pana am ajuns intr-o sala mare. Cred ca asta e camera de zi, unde stau copiii cand nu e vreme de joaca afara.

            -Mama, spun eu, iar aceasta se intoarce spre noi.

            Ne-a zambit si s-a apropiat de noi.

            -Duceti-va in curtea din spate. E Charlie acolo cu copiii. Si cred ca a venit si Olivia, daca nu ma insel. O sa o trimit pe Leah cand apare.

            Am aprobat, apoi eu si Ken ne-am indreptat spre curtea din spate. Am iesit pe usile din sticla si imediat urechile mi-au fost asaltate de tipetele si rasetele copiilor. L-am putut zarii pe Charlie in mijlocul lor, fiind inalt fata de toti ceilalti. Am facut pasi spre el si dintr-o data calea mi-a fost blocata. Olivia m-a privit usurata si bucuroasa ca ma vede. M-a imbratisat strans. Ce naiba e cu ea?

            -Ce ma bucur ca ai venit. Aveam nevoie de intariri. Chestile astea sunt niste monstrii.

            Eu si Ken am inceput sa radem. Vedeam exasperarea de pe chipul Oliviei. Cand Charlie a aparut langa noi, m-am apropiat de el si l-am imbratisat. De sambata nu-l mai vazusem, dar vorbisem zilnic la telefon sau pe internet. Chiar daca fusese faza cu sarutul intre noi, incercam amandoi sa ne comportam ca si inainte. Si eu cred ca ne iesea.

            -Ce i-au facut copiii Oliviei?il intreb eu pe Charlie.

            -Nu i-au facut nimic. Doar ca ea s-a speriat cand i-a vazut asa multi, iar cum se vede, e cam galagie.

            -Bine ca nu am frati sau surori, ofteaza ea.

            -Norocoaso, spun eu si ii scot limba.

            -Acea nu e Leah?aud vocea lui Charlie.

            M-am uitat spre locul de unde venisem si am vazut-o pe Leah. Era si ea putin speriata de galagia din jur si de toti copiii care alergau de colo-colo. I-am facut semn cu mana si s-a apropiat de noi in graba, de parca noi am fi fost in siguranta pe petecul pe pamant pe care-l ocupam. Ne-a salutat, iar eu si Charlie am inceput sa radem de fata ei crispata. Cred ca era prima oara cand venea aici. Olivia mai fusese odata cu mine, deci stia cum se comporta.

            -Nu o sa te manance nimeni, ii spun eu.

            Nu a mai apucat sa raspunda, pentru ca o femeie de vreo 40 de ani, a venit in graba spre noi. Ne-a privit pe toti 5 din cap pana-n picioare.