Fii puternica

(II) Capitolul 18

Kailey

Trecusera 6 zile de cand stim ca port un copil in pantec. Inca mai aveam probleme cu somnul, dar Charlie mi-a fost alaturi in fiecare seara; chiar daca pe canapeaua de la etaj. Regulile idioate ale parintilor. Voiam sa dorm in patul meu comod sau in al lui, de la apartament, dar daca mama a zis „ori canapea, ori separati", nu aveam ce sa comentez. Nu le spusesem nimic. Nimeni din familia mea nu stia si speram sa mai ramana asa ceva timp. Cu greu ii priveam in ochi si cu mai mult greu le vorbeam. Aveam impresia ca o sa-mi scape printre buze cuvintele „sunt insarcinata" fara sa vreau. Ma simteam groaznic din acest motiv.

Partea buna era ca eu si Bebe eram perfect sanatosi. Imi facusem toate analizele, iar doamna Collins era multumite de ele. De analize, dar de situatia mea si a lui Charlie nu prea. Nu am mai dat ochii cu ea de luni de la acel control si nici nu prea vreau sa-i dau curand. M-a intimidat in ultimul hal... si speriat al naiba de rau. Clar o sa am toata viata oroare de medicii ginecologi.

M-am trezit din ganduri cand mi-am intalnit reflexia in oglinda de pe dulap. Momentan purtam doar o fusta, dresuri si sutien. M-am privit din profil si nu am vazut nicio schimbare la abdomenul meu. Hmm... poate una mica. Dar sigur e de la ciocolata pe care o consumasem in exces in ultimele zile. Lui Charlie ii placea sa ma rasfate.

Cum e vorba acea: Vorbind de lup si lupul la usa. Am auzit un ciocanit usor in usa, iar apoi capul lui Charlie s-a vazut prin crapatura. Un zambet i-a aparut pe buze vazandu-mi tinuta, iar eu am ridicat o spranceana si mi-am tuguiat buzele. A intrat, apoi a inchis usa cu grija dupa el. S-a apropiat de mine, iar mainile lui au aterizat pe soldurile mele. Mi-am simtit imediat pielea incingandu-se in acel loc, apoi restul corpului din partea de deasupra taliei, unde ochii lui Charlie zaboveau.

-Familia Oliviei a ajuns, imi spune acesta.

Anul acesta era randul nostru sa tinem cina de Ziua Recunostintei. Nu prea aveam chef de aceasta zi, pentru ca stiam ca o sa fie multa mancare, iar poftele mele erau in toi si nu voiam sa fac vreun episod de „imi scot matele afara" de fata cu familia. Noroc cu pastilele recomandate de doctora care-mi potoleau greturile.

-Deci... nu spunem nimic?intreaba Charlie aproape soptit.

Am dat imediat din cap in semn ca nu. Nu vreau sa le ruinez aceasta cina. Si era prea repede. Nu ma simteam inca pregatita sa le spun. Inca incerc sa ma obisnuiesc eu cu ideea, apoi sa ii obisnuiesc si pe restul. Am tresarit cand am simtit buzele lui Charlie pe pielea abdomenului meu, exact sub buric. Un fior mi-a fost transmis de acolo in tot corpul, incalzinu-mi fiecare celula.

-Sa fii cuminte, Bebe, si sa nu-i dai batai de cap mamei, ii sopteste acesta burtii mele inexistente.

Am inceput sa rad usor, dar gestul lui si cuvintele mi-au facut inima sa execute tumbe si sigur ar fi castigat locul intai la Olimpiada. S-a ridicat rapid la nivelul meu si mi-a sarutat buzele intr-un mod dulce, dar si posesiv. Mi-am dus repede mainile pe dupa gatul lui, tragandu-l mai aproape si gustandu-l. Nu ma puteam satura de el. Niciodata.

Am auzit un dres de voce si m-am departat din sarut, privind spre usa. Olivia ne privea cu o expresie ciudata de parca ne prinsese facand cu totul altceva decat un sarut.

-Mai mult ca sigur Kaitlyn nu ar fi fost multumita de aceasta imagine, spune ea cu voce serioasa si facand semn cu degetul in aer, de parca ne incadra intr-un tablou. Pune ceva pe tine, pana nu interpretez cu totul altceva.

Am tresarit. Si uitasem ca aveam doar sutien pe mine. M-am intors repede cu spatele la ea, apucand camasa de pe pat si tragand-o pe mine. Inima imi batea cu putere si am inchis nasturii in graba. Doamne ce bine ca nu imi crescuse burta! M-as fi dat de gol. I-am zambit crispata, nestiind ce as putea sa zic. Si nici nu aveam puterea sa zic ceva din cauza panicii ce-mi cuprinsese corpul.