Fii puternica

Capitolul 13

Kailey

            La varsta mea nu ar trebui sa fiu stresata, dar sunt. Al naiba de stresata. La centru, am stat pe acea banca si l-am privit pe Charlie cum se joaca cu restul copiilor. M-am enervat pentru ca ma lasase singura si am vrut sa merg la Arina in birou. Avea si ea treaba, asa ca i-am cerut cheile mamei de la masina si am stat in masina. Ca printr-un instinct ciudat, m-am ridicat de pe bancheta si m-am uitat pe geam, exact cand Charlie iesea din centru. S-a urcat intr-o masina, care parea chiar scumpa... deci baiatul avea o stare materiala buna. Voiam sa stiu mai multe despre el, dar nu stiam cum sa aflu.                                         

            Mama a mai stat pe putin o ora cu acele persoane. Cand in sfarsit a venit, am pornit spre mall. Am inceput sa colind magazinele in cautarea unei rochii. Gandul imi statea tot la Charlie. Prezenta lui langa mine, imi oferea o stare de liniste si pentru mine acest lucru era ciudat. Nu ma simtisem langa nimeni asa.

            Mama mi-a adus aminte ca trebuie sa ajungem si acasa, pentru ca Bryan venea la cina. Atunci mi-am dat seama, ca imediat ce i-am intalnit privirea lui Charlie, am si uitat de Bryan si cina. Si astfel am plecat din mall, fara sa-mi iau vreo rochie. Mama mi-a promis ca o sa-mi dea o rochie de-a ei din adolescenta. O vazusem intr-o poza si imi placea. Dar tot sunt stresata... poate nu o sa-mi vina bine.

            Soneria telefonului m-a trezit din meditare. Am intins mana si mi-am luat telefonul de pe noptiera. Era un mesaj de la Bryan: „In 5 minute sunt la tine. Trebuie sa-mi iau vesta anti-glont?". Am inceput sa rad incet. I-am butonat imediat: „Nu o sa te ajute sa te aperi la ce ti-a pregatit tata.". Am sarit din pat si m-am pus in fata oglinzii. Mi-am aranjat fusta si putin parul, apoi am coborat la bucatarie. Mama era aproape gata cu aranjatul mesei. A ales sa gateasca ea in seara asta, deci Ella era libera. Tot ce sper e ca nu a pus otrava in mancare.

            -Bryan trebuie sa ajunga, spun eu.

            -Cheama-ti fratele si tata e in birou.

            Am mers spre usa biroului lui tata si am batut la usa. In acelasi timp mi-am scos telefonul si i-am trimis mesaj lui Ken ca sa coboare. Nu aveam de gand sa mai urc inca o data pana la etaj.

            -Sa vedem ce handralau aduci acasa, spune tata razand. Daca nu-mi place il dau afara in suturi.

            -Te-a invatat Dylan cum sa te porti?intreaba mama razand.

            -Da, normal. I-am cerut toata saptamana cursuri.

            Parintii mei radeau, in timp ce eu ma uitam speriata la ei. Sper sa nu-l sperie pe Bryan sau, cel mai rau, sa ma faca pe mine de ras in fata lui. Parintii au aceasta putere asupra copiilor lor.

            -Va rog, stati cuminti, spun eu incet.

            -Oo, zici ca noi am fi copiii aici, spune tata.

            Imi place sarcasmul si-l folosesc mai mereu si imi plac si persoanele sarcastice, dar ma enerveza parintii mei cand il folosesc. Ar trebui sa se faca o lege, ca sa le interzica. Mi-am dat ochii peste cap, apoi am mers in hol. Macar sa-l intampin eu pe Bryan. Ken cobora pe scari. S-a uitat la mine si mi-a zambit intr-un mod ciudat lui.

            -Succes tie si prietenului tau, spune el incet, apoi merge spre bucatarie.

            Cred ca el stie ceva, ce eu nu stiu. Normal ca stie ceva, pentru ca sigur e complice cu ai mei parinti. Acest gand m-a facut sa ma cutremur. Acum il inteleg pe Bryan ca vrea sa dea bir cu fugitii. Cred ca o sa-l urmez si eu.