Fii puternica

Capitolul 12

Kailey

            Intamplarile din ultima saptamana m-au facut sa gandesc cu totul diferit. Aveam un sentiment de frustrare, pentru ca tot ce gandeam pana acum s-a schimbat. Eram genul care credea ca mereu are dreptate si doar ideile mele sunt cele mai bune, dar toate acestea s-au schimbat. Nu am afirmat cu voce tare ca dau dreptate altor persoane; nu o sa-mi calc chiar asa de rau pe orgoliu; dar le accept ideile.

            Inca de marti lucrez la organizarea balului impreuna cu echipa mea. Marti a fost oribil, pentru ca ne contraziceam cu toti, iar eu voiam sa am dreptate, dar mi-am dat seama ca nu e bine ca mine. Si pana la urma am ajuns la cuvintele lor. Ma simteam cam slaba in fata celorlalti, dar nu lasam sa se vada asta si la suprafata. Mereu sarcasmul ma ajuta sa ies din situatii de genul.

            Daca-mi spuneai acum cateva saptamani, ca o sa ma un iubit si o sa stau lipita de el, cred ca radeam de tine, dar acum ti-as fi dat dreptate. Cand ma intalneam cu Bryan, stateam lipita de el, mai rau ca o lipitoare. Ma tinea in brate si ma strangea la piept si ma simteam in al noualea cer. Imi placea sa-i simt inima cum bate sau respiratia mentolata pe gatul meu. Si cel mai mult iubeam sa-i simt buzele peste ale mele, luandu-mi si ultima suflare.

            Si cine ar fi crezut ca eu si mama puteam sa avem o discutie normala, care nu se termina cu cearta sau contrazicere. La o zi dupa cele intamplate, a venit la mine in camera si am vorbit ca fetele. Afland ca am un iubit, a inceput sa-mi povesteasca despre ea si tata, cand erau in adolescenta. Mi-a zis cum s-au intalnit si mi s-a parut ciudat la inceput. Mama plangea intr-un parc si tata apare din senin. Dar dupa mi-am dat seama ca e o intalnire speciala si nu una cliseica. Parintii mei erau unici si emanau ceva special mereu cand erau impreuna. Am ascultat cu atentie cele spuse de mama si in timp ce povestea, chipul ii radia de bucurie si parea mai tanara cu cel putin 10 ani. Vorbea si se comporta la fel ca o adolescenta. Inca am in minte obrajii ei de un rosu aprins, cand mi-a povestit de betia ei, apoi de sarutul cu tata. In acele momente petrecute cu ea, m-am simtit asa de apropiata de ea si simteam ca pot sa-i spun orice, pentru ca nu m-ar judeca. Si chiar mi-a placut sa stau cu ea.

            Si pentru ca mi-a placut sa stau cu ea, am rugat-o sa mearga cu mine sa-mi caut o rochie pentru petrecere. La inceput a fost uimita de propunerea mea, dar apoi chipul i s-a luminat si a acceptat fara sa stea pe ganduri. Sa profite la maxim de aceste zile, pentru ca nu stiu cat ma tine aceasta stare. Pana si mie mi se pare ciudat sa fiu asa de draguta.

            -Esti gata?ma trezeste o voce din visare.

            Am tresarit, apoi am ridicat putin privirea. Am intalnit chipul lui Bryan. M-am ridicat imediat in picioare, ajungand aproape la acelasi nivel cu el. Tocurile ma ajutau sa fiu mai inalta. I-am aprobat din cap, iar dupa ce mi-a furat un sarut, s-a intors apucandu-ma de mana si tragandu-ma afara din sala de sport. Pana sa ies pe usa, am intors capul privind in urma mea. Sala era pregatita pentru petrecere, dupa 3 zile de munca intensiva. Maine era petrecerea si deja eram nerabdatoare. Era prima oara cand organizam ceva si sper sa iasa cum vreau eu si toata lumea sa se simta bine.

            M-am urcat in masina lui Bryan, pentru ca-l rugasem sa ma duca pana la centru, ca mai apoi sa plec cu mama la cumparaturi. I-am indicat adresa, apoi am pornit.

            -Esti pregatit fizic si psihic pentru diseara?il intreb eu pe Bryan razand.

            Diseara urma sa vina la mine, pentru a-mi cunoaste parintii. Mama si tata insistasera cu acest lucru, chiar daca eu m-am facut ca uit. Inca de cand i-am zis lui Bryan era mereu speriat de ce se va intampla. A intors privirea spre mine, iar ochii ii erau plini de spaima.