Fii puternica

(II) Capitolul 2

Kailey

            5 luni. 5 luni petrecute alaturi de Bryan. Nu ma asteptam ca relatia noastra sa tina asa de mult. Il iubeam. Extrem de mult. Iubeam totul la el si, mai ales, iubeam modul in care ma facea sa ma simt ori de cate ori eram alaturi de el. Era grijuliu, iubitor, amuzant si multe alte calitati. Nu ma plictiseam nici o secunda cand eram cu el. Si in aceste 4 zile in care nu l-am vazut mi-a lipsit enorm. De abia asteptam sa ajung la scoala si sa-i sar in brate, sarutandu-l pana ramaneam fara aer.

            Am mancat repede, apoi l-am grabit si pe Ken sa termine. Nu stiu daca am mai fost vreodata asa de entuziasmata sa ajung la scoala. M-am urcat pe locul pasagerului in masina, iar Ken a pornit masina. Am luat-o pe Leah de acasa, apoi ne-am indreptat spre scoala. Mi-am aranjat tivul de la fusta neagra, zambind slab. Stiam ca lui Bryan ii place cand ma imbrac in fusta.

            Ajunsa in parcarea scolii, aproape m-am aruncat din masina. Am depistat imediat masina lui Bryan, deci ajunsese. Oare unde e? Ii spusesem sa ma astepte in parcare. M-am uitat in jur, dar nimic. Am pornit spre intrarea in scoala, dar am fost oprita de doua brate, care m-au imobilizat. Un mic tipat mi-a parasit gura, dar apoi am simtit acel parfum bine cunoscut.

            M-am intors cu fata spre persoana care ma tinea captiva. Un zambet mi-a aparut imediat cand am intalnit acea privire, acei ochii verzi minunati la care ma gandeam mereu. Mi-am ridicat mainile, incolacindu-le in jurul gatului sau, apoi mi-am lipit buzele de ale lui. Un sarut plin de pasiune si dor s-a creat intre noi. Am stat separati doar cateva zile, dar s-au simtit precum niste luni lungi si triste.

            -Mi-a fost dor de tine, soptesc eu departandu-ma putin de buzele lui.

            Pupilele i se dilatasera si ma privea asa de atent. Un mic zambet i-a aparut in coltul gurii, apoi mi-a prins talia cu mainile si m-a ridicat. Mi-am incolacit picioarele in jurul lui, iar palmele lui au ajuns pe coapsele mele, la baza fundului. A ranjit si mi-a mangaiat incet acea zona.

            -Imi place cand porti fusta, ranjeste el. Si mie mi-a fost foarte dor de tine, iubito.

            Mi-a atacat din nou buzele, iar eu mi-am bagat mainile in parul lui moale. Imi placea la nebunie sa ma joc in el, fiind asa de catifelat la atingere. Lui ii placea sa-l aiba aranjat, dar de cand sunt eu iubita lui, mai mereu e ciufulit. Mi-a strans in palme coapsele, iar eu am gemut in gura lui. I-am simtit zambetul peste buzele mele.

            -Inteleg ca ati stat despartiti, dar totusi, nu va sufocati reciproc, aud o voce in spatele meu.

            M-am departat de Bryan si mi-am intors capul. Olivia, putin cam exasperata, statea langa Luke si ne privea atent si putin incruntata. L-am simtit pe Bryan tresarind. Cred ca e speriat de privirea Oliviei. M-am dat jos din bratele lui si mi-am imbratisat prietena.

            -Bun venit acasa, spune ea. Frumos de unii sa aiba o mini-vacanta, cand scoala de abia a inceput.

            -Preferam sa stau aici decat sa merg in Detroit, spun eu oftand. M-am plictisit de moarte. Si nici nu am stat in aceeasi casa cu Leah. Si a trebuit sa impart camera cu Ken. A fost un chin, stramb eu din nas.

            -Si pentru mine a fost, aud vocea fratelui meu.

            Mici rasete au inceput sa se aude, in timp ce eu m-am uitat urat la Ken. Nu stiu cum am putut sa stau 9 luni in burta langa el. E asa o pacoste. In Detroit imi venea sa-i dau cu ceva in cap in fiecare secunda cand era langa mine. M-am abtinut cu greu... urma deja o inmormantare, nu voiam sa mai aiba loc una; cea a lui Ken.