Capitolul 16

1.7K 106 1
                                    

Kailey

            Am inspirat pe nas si imediat am simtit un miros cunoscut. Acel miros minunat, care-mi rasfata narile. Mi-am amintit de acea imbratisare de la spital. Felul in care m-a strans la piept si incerca sa ma linisteasca din plans a fost unic. Sau cand am mers cu el in masina si nu puteam sa-mi dezlipesc ochii de pe el. Si aseara. Intensitatea cu care ma privea, imi facea trupul sa se cutremure, iar acea propunere. Mi-am pus capul pe el si de atunci nu mai stiu nimic.

            Stai!ma dezmeticesc singura. Eram lipita de ceva tare, iar un brat era asezat peste mine. Picioarele mele erau incolacite cu cele ale persoanei de langa mine. Am deschis rapid ochii si am vazut un tricou albastru. Tricoul lui.

            Am sarit ca arsa de langa el si m-am tras pana in partea opusa a patului. L-am privit si m-am cutremurat. Am dormit cu Charlie. Am dormit imbratisata cu el. Cum naiba s-a intamplat asta? De ce nu m-a trezit nimeni? Cred ca mama o sa ma dea afara din casa sau mai rau... o sa se supere pe Charlie. Dar cine e de vina in toata situatia asta? El! Trebuia sa ma scoale si ma duceam frumusel la mine in camera. Doamne, ce se intampla cu mine? Cum de am adormit langa el? Stiam eu ca trebuie sa raman aseara in camera mea si sa nu mai ma uit la film.

            Acesta a simtit evadarea mea brusca si a inceput sa se foiasca. A deschis ochii incet si si-a indreptat privirea spre mine. Oh, doamne. Sigur sunt ciufulita si arat oribil. Si-a trecut mana prin par, dandu-l pe spate si acum ii puteam sa-i vad ochii in adevarata lor splendoare. Erau asa de frumosi si intr-o clipa s-au luminat. Un zambet micut i-a aparut pe chip, ceea ce m-a facut si pe mine sa zambesc.

            -Neata, spune el.

            -Neata, ii raspund si eu soptit.

            Oare cat e ceasul? Mama s-a trezit? Ne-a vazut in aceasta postura? Oh, sunt deja ca si moarta. Am dormit cu un baiat in pat. Mama nu suporta nici sa stau singura in camera cu un baiat care nu e ruda cu mine. Exceptie copiii mici. Mi-am vazut telefonul asezat pe cotiera de la canapea, care era dupa corpul lui Charlie. Mi-am pus mana dreapta langa corpul lui, apoi m-am intins ca sa-mi apuc telefonul. L-am luat in mana, iar cand am vrut sa ma trag inapoi, nu stiu cum am facut, dar am cazut pe Charlie. Amandoi am scos un icnet de durere. Sanii mei erau presati pe pieptul lui si l-am simtit imediat incordanu-se. M-am retras repede de pe el si am murmurat o scuza. Mi-am aprins telefonul si am vazut ora. Era trecut de 9, deci mama cu siguranta se trezise. Oare nu tipase ca sa nu-l sperie pe Charlie sau sa nu ma certe de fata cu el?

            -Cum ai dormit?ma trezeste din visare vocea lui Charlie.

            Am intors privirea spre el, iar acesta s-a incruntat putin cand mi-a vazut fata crispata. Cum am dormit? Bine, cred. Acesta s-a ridicat in sezut si a intins mana ca sa ma atinga, dar mi-am retras repede piciorul.

            -Cum s-a ajuns in aceasta situatie?intreb eu rapid.

            A fost uimit de intrebarea mea. A stat putin, parca gandindu-se ce s-a intamplat. Doamne, daca am zis eu ceva si el a interpretat gresit. Nici macar nu am baut mult, deci nu are cum. Imi amintesc totul de aseara. Sper ca nu am vorbit ceva in somn. Oh, doamne, simt ca innebunesc cu atatea intrebari in minte.

            -Ai adormit pe mine, cu bratul meu strans la pieptul tau si nu am mai avut scapare, spune el si un chicot ii scapa. Mama ta a zis ca am doua variante: sa dorm cu tine sau sa te scol si sa am de-a face cu Kailey prost dispusa. Si Ken a sarit imediat cu gura, ca nu e bine sa te vad prost dispusa. Asa ca am ales sa dorm cu tine.

            -Mama stie?intreb eu deja speriata.

            -Da. A fost de acord, daca de asta iti e frica.

Fii puternicaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum