Fii puternica

(II) Capitolul 3

Kailey

            Priveam ceasul de pe perete si aveam impresia ca a uitat sa se miste. Minutele treceau asa de greu si simteam ca nu mai rezist intre acesti 4 pereti. O profa „mare" statea la catedra cu nasul in niste foi si cica il suplinea pe profesorul de istorie. In clasa era liniste, doar niste susoteli se mai auzeau in cate un colt. Eu nu aveam cu cine sa susotesc, pentru ca Olivia plecase de la ora, pentru nu stiu ce activitate de la clubul de dezbateri. In acest moment o urasc pentru ca m-a lasat singura la o astfel de ora plictisitoare.

            -Poftim?se aude o voce putin cam tare dintr-o banca.

            Toate privirile s-au atintit spre tipa care acum isi astupa gura cu mainile. Blonda se rusinase, iar obrajii i se colorasera intr-o nuanta de roz. Cele 2 fete cu care vorbea si-au inabusit un chicot. Acea doamna a murmurat ceva, mai mult inteles de ea, apoi si-a bagat nasul din nou in acele hartii.

            -Nu cred ca e adevarat, aud soptit tot din acea parte a clasei.

            Mi-am intors privirea spre cele 3 fete, iar ele s-au uitat fix la mine, cu gura cascata. Ce naiba facusem? M-am incruntat putin spre ele, apoi si-au intors rapid privirile si au continuat discutia. Ma facusera curioasa... oare ce vorbeau. Cred ca despre mine, daca m-au privit toate asa mirate.

            Cand am auzit clopotelul, am rasuflat usurata si imediat am fost in picioare pentru a iesi din clasa. Cand am trecut pe langa cele 3, am auzit din nou o soapta:

            -O sa innebuneasca daca afla.

            Ce sa aflu?ma intreb singura continuandu-mi drumul. Sau oare au schimbat subiectul? Dar tot sunt a naiba de curioasa ce vorbeau despre mine. In timp ce mergeam spre hol, mai multe priviri mirate s-au indreptat spre mine. Oh, pe bune?! Am ceva pe fata sau pe haine? Ce am facut si eu nu stiu? Uneori si pe mine ma uimesc barfele create.

            Eram la cativa metri de dulapul meu si am vazut-o acolo pe Olivia, iar in fata ei era Bryan. Olivia nu se uita prea frumos la el si aproape il ucidea cu privirea. Si ieri s-a comportat ciudat cand el era in preajma, iar azi mai mult decat ieri. Ceva e ciudat si nu stiu ce. Oare ce barfe pe seama noastra s-au creat?

            -Toata scoala stie, trebuie sa-i spui!maraie Olivia la Bryan.

            -Ce sa-mi spuna?ma bag eu repede in discutia lor.

            Am simtit cum Bryan a incremenit langa mine. Am ridicat privirea spre el si m-am speriat cand i-am vazut expresia. Groaza. Parca as fi fost o fantoma. Ce naiba se intampla aici? Am intors privirea spre Olivia, care era si ea putin speriata, dar inca un sentiment ii colinda chipul. Un fel de fericire. Atunci a aparut si Luke, care a cuprins-o pe Olivia de dupa talie si a lipit-o de el. Si-a mutat privirea de la mine la Bryan.

            -Inca astept sa aflu ce se intampla, sparg eu linistea care se asternuse intre noi... si chiar pe coridor.

            Mi-am intors capul intr-o parte si am vazut mai multi elevi care ne priveau in liniste. Zici ca se uitau la o telenovela... niciunul nu misca. Cred ca nici nu respirau sau clipeau ca sa fie siguri ca nu pierd ceva. Mana lui Bryan a apucat-o pe a mea si m-a tras spre iesirea din scoala. Am ajuns in parcarea scolii, langa masina lui.

            -Vreau sa-mi spui ce se intampla, spun eu amenintator si-mi smulg mana dintr-a lui.

            Pe tot parcursul drumului din scoala pana aici, privirile s-au intors spre noi mai rau ca spre Regina Angliei. Toti stiau ceva, iar eu eram singura ratata care nu intelegea ce se intampla. A facut un pas spre mine si mi-a pus mainile pe brate. M-a privit asa de adanc si trist in ochi incat am simtit ca mi se inmoaie picioarele.