Fii puternica

Capitolul 7

Kailey

            Lumea mereu mi-a spus ca am calitati de actor, deci acum trebuie sa mi le pun in functiune. Trebuia sa iasa totul cum voia tata, ca daca nu am fi fost morti. Voia sa-i pregateasca o surpiza mamei, de ziua ei, care era maine, dar asta nu mai conteza. La cat de ocupata a fost in ultimele zile cu strangerea de fonduri, cred ca a si uitat ca urmeaza ziua ei. De obicei se agita sa organizeze ceva cu familia, dar acum nimic.

            Planul tatei e sa o scoata pe mama din casa, apoi eu si Ken sa plecam, pentru ca inaintea lor nu putem pentru ca suntem pedepsiti. Tata o sa se plimbe prin oras cu ea, apoi o sa primeasca un telefon neasteptat de la firma si trebuie sa ajunga la sediu... duminica seara, dar asta e partea a doua. Si cand ajung acolo mama o sa ne descopere. Surpiza! Tata face planuri naspa.

            -Ce se intampla cu voi?aud vocea mamei.

            Am ridicat ochii din telefon si am privit-o. Purta o rochie bleumarin cu maneci trei sferturi, dreapta pana deasupra genunchiului. Chiar nu stiu cum a convins-o tata sa se imbrace asa. Cand ma gandesc ca am 15 minute sa ma pregatesc, ma apuca plansul.

            -Voi doi chiar stati in aceeasi camera? Si pe aceeasi canapea?intreaba mama ironica.

            M-am uitat la Ken, care statea in capatul celalalt al canapelei. Tata ne-a dat oridine sa facem asa, ca nu as fi stat in aceeasi camera cu specimenul de Ken.

            -Ma bucur ca ai chef de mistouri, spun eu zambindu-i fals.

            -Sunt gata, aud vocea tatei si-l vad coborand pe scari. Mergem?o intreaba el pe mama. Copii sa fiti cuminti.

            -Si sa nu va ganditi sa plecati. Ella trebuie sa apara din clipa in clipa.

            -Da, mama. Avem 16 ani... adica eu am, nu stiu si de Kennedy. Eu chiar nu am nevoie de o dadaca.

            -Tu ai cea mai mare nevoie de ea, tipa ea, apoi iese pe usa inaintea tatei.

            Acesta ne-a facut cu ochiul. Cum a inchis usa in urma lui, am sarit de pe canapea ca arsa si am pornit spre camera. Am intrat ca furtuna pe usa si m-am trantit pe scaunul de la masuta de machiaj. Mi-am facut un machiaj simplu, pentru ca nu era o petrecere foarte importanta. O sa stam la o masa, iar adultii o sa vorbeasca. Bine ca sunt Olivia si Leah ca astfel as fi murit acolo.

            M-am imbracat cu o rochie de culoare roz pal, cu dantela in partea de sus. Mi-am luat balerinii, pentru ca nu se merita sa merg pe tocuri. E ceva in familie. Mi-am pieptanat parul si l-am lasat desfacut pe spate. Fix cand mi-am luat geaca pe mine, am auzit strigatul lui Ken.

            Am coborat si l-am vazut ca era gata. Am iesit din casa si am vazut masina Arinei in fata casei. Am deschis portiera din spate si m-am urcat. I-am salutat pe cei 3 din masina, apoi am pornit spre sediul firmei.

            David a parcat masina si am coborat. Gardianul ne-a deschis usa si ne-a poftit inauntru.

            -Buna seara. Restul sunt in sala de conferinte de la etajul 2.

            -Multumim, spune Arina.

            -Olivia, ne amintim de copilarie?intreb eu raznd.

            Un zambet i-a aparut pe chip. A dat afirmativ din cap si apoi am numarat amandoua pana la 3. Imediat dupa, am inceput sa cantam un cantecel de copii mici si sa alergam pana la scari, apoi pe scari. Mereu faceam asta cand eram mici si veneam aici. Toti angajatii ne cunosteau. Dar cand am inaintat in varsta, nu mai puteam sa ne comportam ca doua nebune scapate de la zoo. Acum profitam de moment ca nu era nimeni.