Fii puternica

Capitolul 21

Kailey

            Seara trecuta fusese una din cele mai groaznice din viata mea. Am stat numai in camera, pe parcursul celei de-a doua parte a meciului. Nu le-am bagat in seama pe Olivia si Leah, care incercau sa ma faca sa vorbesc. Am coborat din pat, doar cand mama a venit, ea in persoana, sa ma cheme sa-mi iau la revedere. M-am tarat pana la parter, iar Charlie s-a uitat o secunda la mine, apoi pana a plecat, nu m-a mai privit. Aveam impulsul de a lua ceva si ai arunca in cap, ca sa vada ca sunt si eu in incapere. Bryan nu a zis nimic, doar mi-a murmurat un „pa" si m-a sarutat foarte scurt pe buze. Ala nici nu a fost sarut, a fost un pupic. Am ramas la propriu cu gura cascata de comportamentul lui. Cei doi au plecat in acelasi timp, apoi restul. Nici nu am mai stat sa-mi iau la revedere de la familie, si m-am carat la mine in camera. Mama a incercat sa afle ce am, dar nu o bagam in seama, cand a venit langa mine. Pana la urma m-a lasat in pace si a plecat.

            Si de dimineata m-am trezit cu un mesaj de la Bryan, prin care zicea ca vine sa ma ia pe la 12, pentru ca avem de vorbit. Ce m-a uimit cel mai mult a fost afirmatia pe care a zis-o... ma asteptam la o interogatie de genul „pot sa vin?". Deci e foarte hotarat sa vorbim. Si deja stiam despre ce o sa vorbim si nu aveam nici cel mai mic chef.

            M-am mai privit o data in oglinda si ma rugam din toata inima, ca tinuta mea sa-l mai imbuneze pe Bryan. O fusta neagra, o bluza cu maneci trei sferturi si cu un umar gol, sosete pana deasupra genunchiului si tenesii in picioare. Nu prea-mi place sa ma imbrac provocator... dar situatile disperate, cer masuri disperate. Poate de dimineata nu-mi era frica ca o sa vorbesc cu Bryan, dar pe minut ce trecea, o senzatie ciudata mi se forma in stomac si aveam impresia ca o sa vomit. Aveam emotii.

            Mi-am luat geanta si am coborat. Imediat am auzit vocea mamei din bucatarie. Am oftat, apoi m-am indreptat spre bucatarie ca sa vad ce vrea mama. Aceasta statea la masa, cu o revista pe masa. M-a privit din cap pana-n picioare si a strambat putin din nas. Nu ei trebuia sa-i placa tinuta mea, ci lui Bryan. M-am asezat pe scaunul din fata ei, doar ca sa nu ma mai poata vedea de la brau in jos.

            -De ce tu si Charlie ati mintit despre noaptea in care ati dormit impreuna?ma intreaba mama serios privindu-ma drept in ochi.

            Am facut ochii mari. Nu ma asteptam la o astfel de intrebare de la ea... sau nu asa din prima. Putea sa ma ia mai usor. Am inghitit in sec, fiindu-mi teama sa-i raspund. Adica nici nu stiam ce sa-i raspund.

            -Ca sa nu-mi stric relatia cu Bryan, spun eu amintindu-mi cuvintele lui Charlie. Asta a fost si motivul lui.

            -Sper ca acea noapte a fost doar o intamplare si ca nu... nu joci la dublu.

            M-am incruntat la ea. Nu-mi venea sa cred ca mama are aceasta parere despre mine. Nu as insela niciodata pe nimeni.

            -Da, mama, a fost o intamplare. Eram obosita. Si nu, nu joc la dublu. Nu as face asta, spun eu. Si nici nu-mi place Charlie. Adica nu-mi place in modul acela de place, place. E o companie buna... e ca un frate... unul mai bun ca Kennedy, spun eu incercand sa par convingatoare.

            Aceasta a oftat parca usurata. A vrut sa zica ceva, dar chiar atunci am primit mesaj de la Bryan, ca a ajuns. M-am ridicat si am salutat-o pe mama in graba. Aceasta a tipat dupa mine „sa fii cuminte". Am iesit din casa si am vazut masina lui Bryan la capatul aleii. Am mers frumos pana la masina, nu in graba cum facusem in casa. Am deschis portiera si m-am urcat. I-am zambit lui Bryan, incercand sa-mi alung emotile pe care le aveam. Acesta m-a studiat din cap pana-n picioare, iar ochii lui verzi s-au marit considerabil. E un lucru bun.