Fii puternica

Capitolul 30

Kailey

            Mereu am preferat sa-mi tin gandurile si sentimentele doar pentru mine si sa nu le arat celor din jur cum ma simt de fapt. Dar uneori pur si simplu nu mai poti tine in tine. Se strang mult prea multe si nu mai au loc. Si trebuie sa spui cuiva. Cine ar fi crezut ca la mine, acel cineva, va fi mama. M-am destainuit mamei cu tot. Nici nu a trebuit sa ma roage sa-i spun ce e cu mine, pentru ca am explodat. Am explodat in lacrimi si cuvinte de nimeni stiute.

            Am sunat-o pe mama sa vina sa ma ia de la Charlie. Nu aveam puterea sa ma urc intr-un taxi si sa ma duc singura acasa. A venit imediat, cred ca fiind speriata din cauza starii mele. In masina n-am zis nimic si incercam sa-mi calmez suspinele. Dar cand am ajuns acasa, nu l-am bagat in seama pe Ken, care se uita speriat la mine si nici pe tata, care ajunsese si el acasa. Am urcat in camera mea rapid, iar mama in urma mea.

            M-am asezat in pat, iar aceasta a venit langa mine si m-a imbratisat. Si am inceput sa-i spun cum ma simt. Goala. Parasita. Un nimic. I-am povestit printre lacrimi tot. De la prima intalnire cu Charlie, pana la sarutul de la centru. Nu a zis nimic. Doar a stat, ma asculta si ma mangaia incet pe spate. Apoi i-am zis de Bryan, ca-l voiam inapoi si toate cele.

            M-am simtit mult mai libera dupa ce i-am spus tot. Simteam ca aceste probleme nu ma mai preseaza doar pe mine, acum o presau si pe mama. Inca am in minte cuvintele ei „E normal la varsta ta sa ai astfel de emotii, sa-ti placa de 2 baieti. Dar nu e corect fata de niciunul, ca tu sa te joci cu amandoi. Trebuie sa alegi, draga mea."

            Trebuia sa aleg. Dar nu stiam pe cine. Si nu stiam daca pe Bryan il mai puteam socoti o varianta. Ma ura, cel mai probabil si nu mai voia sa ma vada. Nu-l condamnam pentru asta. Il inselasem si meritam asta. Am fost o egoista, gandindu-ma doar la mine.

            -Kailey, aud vocea mamei din usa.

            Eram treaza de mult, dar nu am vrut sa ma dau jos din pat. Inca de ieri, de cand am venit acasa, patul a fost refugiul meu. M-am dat jos din el doar pentru a ma schimba si nevoile la baie. N-am mancat nimic. Chiar daca mama imi adusese mancare. Nu aveam pofta de nimic.

            -Kailey, spune din nou mama si ii simt mana pe spatele meu miscandu-ma incet. Trebuie sa te scoli si sa te pregatesti. Azi e absolvirea lui Charlie.

            -Nu vreau sa merg, murmur eu cu capul in perna.

            -Cine a fost cea care a zis „Contati pe mine". Haide Kailey. I-ai promis si sigur vrea sa fii acolo ca sa-l vezi.

            -O are pe blonda.

            -Acea blonda din apartament e verisoara lui, nu fata de la centru, spune mama oftand.

            Am sarit ca arsa din pat. M-am uitat spre mama si am facut ochii mari. De unde stia? A vorbit cu el? Oare ce i-a spus? Aceasta imi zambea, in timp ce eu eram socata. Adevarul e ca nu o vazusem pe acea tipa la fata, foarte bine, din cauza lacrimilor. Dar am vazut parul blond si am asociat-o imediat cu blonda de la centru. Doamne, ce penibil ma simt. Cum ar trebui sa dau acum iar ochii cu el?

            -Haide Kailey. Te iau cu forta, daca nu vrei de buna voie.

            Stiam ca nu glumea cu asta. M-a luat cu forta si la o serbare de-a lui Ryan, de cand era el la gradinita. Chiar daca si eu eram mai mica, stiu ca nici acum nu o sa o impiedice sa faca ce-si propune. Am oftat, apoi i-am spus ca vin. A zambit, apoi s-a ridicat si a iesit din camera. Mi-am tarat picioarele pana la baie, iar cand mi-am vazut ochii umflati de plans si nesomn m-am speriat. Rau de tot. Mi-am facut rutina de dimineata, apoi m-am asezat la masuta de machiaj. Trebuia sa ascund acele cearcane neaparat.